All Posts By

Zavatos

Lista ONG-urilor/Inițiativelor unde poți dona (via consăteni)

IMPLICARE CIVICĂ

Cere.ong – o platformă ce cuprinde o listă cu inițiatve de participare publică în care te poți implica la nivel de oraș, localitate, cartier

DREPTURILE OMULUI & UMANITAR

MozaiQ (LGBTQ)
Pe Stop (fete)
Carusel (cetățeni fără adăpost)
Accept (LGBTQ)
Dragoste Desculță (comunități sărace Vaslui)
Activ Random (refugiați)
E-Romnja (romi)

EDUCAȚIE

Asociația Casa Bună
Educația la Sat
Asociația Ajungem Mari
Adoptăm Studenți (platformă de crowdfunding, care ajută studenții să obțină finanțare pentru a-și continua educația la nivelul potențialului lor)
The Social Incubator
Identity Education
Art Fusion
Sexul vs Barza

SĂNĂTATE

Dăruiește Viață
Asociația Magic
Asociația Little People

COPII & PĂRINȚI

La Primul Bebe
Salvați Copiii

ANIMALE

Oficial, în București, de pildă, există ASPA (Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor), însă realitatea câinilor și pisicilor care duc #thugLives prin capitală, subnutriți, nesterilizați și potențial periculoși (în cazul haitelor de câini) ne arată că autoritățile nu reușesc să ducă la capăt această misiune. Nu intrăm în motive, dar realitatea rămâne aceeași, că e nevoie de implicare cetățenească, prin intermediul organizațiilor de profil, puse pe picioare de oameni pasionați de animale. 

Kola Kariola (căței)
Asociația pentru Protecția Animalelor Robi (căței, pisici)
Ray Animal Rescue (căței, Cluj)

PATRIMONIU

Ambulanța Pentru Moumente
Asociați Acasă în Banat

Aceasta e o listă “open source”, ce va fi reactualizată periodic. Invit orice consătean să contribuie la ea cu propuneri de organizații în care are încredere. Cea mai simplă cale e să-mi bateți cu propunerea în geam pe Instgarm @zavatos. 

DOERS > Ana Rubeli @aiciastat

M-am conectat cu Ana acum vreo 3 ani pe Instagram și apoi ne-am intersectat drumurile într-un proiect în Oltenia de sub Munte, unde am împărțit camera și gândurile. “Voi vă știți de mult, nu?” Nu, am răspuns celorlalți participanți, dar se simte ca și cum ne-am ști. Cu unii oameni ai un click. La noi a fost unul pe energie și valori.

Atât eu, cât și familia mea, urmărim cu mare interes activitatea colosală pe care o face Ana pe @aiciastat în a ține vie memoria cu adevărat valoroasă a României: patrimoniul arhitectural și cultural. Spre deosebire de majoritatea specialiștilor,  care țin informațiile îmbuteliate în spatele ușilor academice, Ana, ea însăși cercetător masteral în domeniu, a găsit o cale de comunicare adaptată zilelor noastre, prin care poate traduce informații ce pot fi sforăitoare în conținut fain pt social media.

De ce ți se pare patrimoniul atât de important?

Patrimoniul este parte din moștenirea noastră culturală și este amprenta generațiilor trecute. Practic toată seva unei generații, a unei comunități, a unor familii marcante se coagula pentru a construi clădirile care fac astăzi parte din patrimoniul construit. Se adunau cu mic cu mare toate resursele (atât financiare cât și umane: talentul uman, darul de a sculpta, de a țese, de a lucra lemnul etc.) și în cele din urma rezulta un conac, o școală, o biserică. Mi se pare important să nu pierdem toată seva aceasta. Am trecut prin 50 de ani negri de comunism în care ne negam rădăcinile, apoi au mai trecut 30 de ani „gri” de post-comunism în care anumite hăuri s-au adâncit și doar anumite greșeli au început să fie reparate. Iar acum timpul nu mai are răbdare, trebuie să accelerăm reînnodarea firelor afective cu istoria noastră, iar patrimoniul este unul dintre aceste „fire afective”.

Mai clar de atât nu cred că puteam articula de ce seva asta contează. Când a început să își facă loc în mintea ta @aiciastat?

Conceptul “Aiciastat” a încolțit în mintea mea cu mult timp înainte să ia viață în mediul online. Mai precis odată cu primele fotografii ale plăcuțelor memoriale care încep cu “Aici a stat…”, odată cu primele vizite la muzee și case memoriale, odată cu vizitarea primului sit arheologic. Cred că am conștientizat prima oară cât de mult mă atrage patrimoniul și istoria la 14 ani, pe când vizitam situl archeologic Efes, în Turcia, unde am consumat 5 role de film doar pentru a fotografia “pietre” (catalogate drept banale pietre de părinții mei, care la întoarcere sperau să vadă și ei câțiva oameni în fotografii, sau marea, sau alte cadre mai “vii”).

Dar de fapt și de drept, proiectul în online a început acum mai bine de 5 ani pe când eram în Vrancea în zona Focșani și am reușit să dau de urmele conacului lui Duiliu Zamfirescu datorită unei monografii a comunei Cotești. Și pentru că importantă este călătoria, nu doar destinația, în aventura căutării conacului marelui scriitor am descoperit conacul boierului Mătăsaru, care a și devenit prima postare #Aiciastat.

Ce înseamnă de fapt #Aiciastat? Povești cu și despre patrimoniu, documentarea din surse primare și secundare, identificarea unor comori arhitecturale uitate de lume și de timp, dar și promovarea unor entități culturale sustenabile. Comunitatea #Aiciastat a crescut ca Făt Frumos în 5 ani până la peste 43.000 de iubitori de patrimoniu, care pot oricând să facă o călătorie în spațiu și timp prin intermediul
poveștilor pe care le depănăm noi.

În afara mediului online, organizez proiecte și evenimente culturale, tururi ghidate, vânători de comori arhitecturale, mici concerte pentru a pune în valoare patrimoniul.

Ce dificultăți ai întâmpinat de când te-ai apucat? Ai întâmpinat reticență din partea diferitelor instituții, dificultăți în a obține aprobări? Cât de deschisi sunt oamenii să te lase sa intri și să documentezi?

Este de cele mai multe ori greu să obții informația autentică, corectă din punct de vedere istoric, mai ales în contextul în care circulă pe internet mii de legende urbane și povești false. Eu încerc să scriu lucruri cât de cât certe (deși nu îmi iese întotdeauna). Mă ajută mult că am aproape de communicate cercetători profesioniști care mă ajută să mă corectez. În ceea ce privește descoperirile originale, acestea vin prin cercetarea primară de arhivă. Procesul de cercetare în arhive poate fi extrem de anevoios, dar îți oferă o satisfacție extraordinară să fii printre primele persoane care ating un document original scos la lumină după 50 de ani. De exemplu, am avut două zone din București spre care mi-am îndreptat atenția pentru a face cercetare primară și a durat peste 1 an din cauza pandemiei, care a închis temporar instituțiile de arhive, dar și din cauza lipsei de digitalizare a documentelor.

Procesul de cercetare în arhive poate fi extrem de anevoios, dar îți oferă o satisfacție extraordinară să fii printre primele persoane care ating un document original scos la lumină după 50 de ani.

În ceea ce privește cercetarea de teren, ea este partea mea preferată. Oamenii răspund minunat la rugămințile mele de a le vizita imobilele, sau chiar mă invită personal să vin să le văd anumite locuințe de patrimoniu. Am fost alături de domnul Jean Chrissoveloni (da, moștenitorul imperiului bancar interbelic Chirssoveloni) atât la conacul său de la Novaci cât și la Ghidigeni. Am fost alături de nepoata
lui Sextil Pușcariu într-o casă muzeu viu. Și câte și mai câte. Și le-am luat interviuri și am documentat aceste vizite. Am fost efectiv dată pe spate de aceste minunate ocazii. Am avut șansa de a intra în anumite clădiri spectaculoase, unele aflate în ruină, am avut plăcerea de a discuta cu persoane numite „tezaure umane vii”, care sunt printre ultimele care dețin cunoștințele despre anumite tradiții.

Patrimoniul imaterial este și el extrem de important, patrimoniu nu înseamnă doar o casă, o statuie sau un muzeu. Ci este format și din tot ansamblul de valori, cunoștințe, tradiții, limbi, dansuri pe care le deținem noi ca nație. Câteva exemple inedite: tehnica tradițională de a aranja fânețele sau de realizare a scoarţei în România. Ele sunt parte din ADN-ul nostru și trebuie să le păstrăm, iar rolul #Aiciastat este tocmai acesta, în ciuda piedicilor care apar pe parcurs.

p.s. Prima postare @aiciastat habar nu avea la ce comunitate imensă pune baza. Tu ce ai face din conacul ăsta căzut în uitare?

M-am conectat cu Ana acum vreo 3 ani pe Instagram și apoi ne-am intersectat drumurile într-un proiect în Oltenia de sub Munte, unde am împărțit camera și gândurile. “Voi vă știți de mult, nu?” Nu, am răspuns celorlalți participanți, dar se simte ca și cum ne-am ști. Cu unii oameni ai un click. La noi a fost unul pe energie și valori.

Atât eu, cât și familia mea, urmărim cu mare interes activitatea colosală pe care o face Ana pe @aiciastat în a ține vie memoria cu adevărat valoroasă a României: patrimoniul arhitectural și cultural. Spre deosebire de majoritatea specialiștilor,  care țin informațiile îmbuteliate în spatele ușilor academice, Ana, ea însăși cercetător masteral în domeniu, a găsit o cale de comunicare adaptată zilelor noastre, prin care poate traduce informații ce pot fi sforăitoare în conținut fain pt social media.

De ce ți se pare patrimoniul atât de important?

Patrimoniul este parte din moștenirea noastră culturală și este amprenta generațiilor trecute. Practic toată seva unei generații, a unei comunități, a unor familii marcante se coagula pentru a construi clădirile care fac astăzi parte din patrimoniul construit. Se adunau cu mic cu mare toate resursele (atât financiare cât și umane: talentul uman, darul de a sculpta, de a țese, de a lucra lemnul etc.) și în cele din urma rezulta un conac, o școală, o biserică. Mi se pare important să nu pierdem toată seva aceasta. Am trecut prin 50 de ani negri de comunism în care ne negam rădăcinile, apoi au mai trecut 30 de ani „gri” de post-comunism în care anumite hăuri s-au adâncit și doar anumite greșeli au început să fie reparate. Iar acum timpul nu mai are răbdare, trebuie să accelerăm reînnodarea firelor afective cu istoria noastră, iar patrimoniul este unul dintre aceste „fire afective”.

Mai clar de atât nu cred că puteam articula de ce seva asta contează. Când a început să își facă loc în mintea ta @aiciastat?

Conceptul “Aiciastat” a încolțit în mintea mea cu mult timp înainte să ia viață în mediul online. Mai precis odată cu primele fotografii ale plăcuțelor memoriale care încep cu “Aici a stat…”, odată cu primele vizite la muzee și case memoriale, odată cu vizitarea primului sit arheologic. Cred că am conștientizat prima oară cât de mult mă atrage patrimoniul și istoria la 14 ani, pe când vizitam situl archeologic Efes, în Turcia, unde am consumat 5 role de film doar pentru a fotografia “pietre” (catalogate drept banale pietre de părinții mei, care la întoarcere sperau să vadă și ei câțiva oameni în fotografii, sau marea, sau alte cadre mai “vii”).

Dar de fapt și de drept, proiectul în online a început acum mai bine de 5 ani pe când eram în Vrancea în zona Focșani și am reușit să dau de urmele conacului lui Duiliu Zamfirescu datorită unei monografii a comunei Cotești. Și pentru că importantă este călătoria, nu doar destinația, în aventura căutării conacului marelui scriitor am descoperit conacul boierului Mătăsaru, care a și devenit prima postare #Aiciastat.

Ce înseamnă de fapt #Aiciastat? Povești cu și despre patrimoniu, documentarea din surse primare și secundare, identificarea unor comori arhitecturale uitate de lume și de timp, dar și promovarea unor entități culturale sustenabile. Comunitatea #Aiciastat a crescut ca Făt Frumos în 5 ani până la peste 43.000 de iubitori de patrimoniu, care pot oricând să facă o călătorie în spațiu și timp prin intermediul
poveștilor pe care le depănăm noi.

În afara mediului online, organizez proiecte și evenimente culturale, tururi ghidate, vânători de comori arhitecturale, mici concerte pentru a pune în valoare patrimoniul.

Ce dificultăți ai întâmpinat de când te-ai apucat? Ai întâmpinat reticență din partea diferitelor instituții, dificultăți în a obține aprobări? Cât de deschisi sunt oamenii să te lase sa intri și să documentezi?

Este de cele mai multe ori greu să obții informația autentică, corectă din punct de vedere istoric, mai ales în contextul în care circulă pe internet mii de legende urbane și povești false. Eu încerc să scriu lucruri cât de cât certe (deși nu îmi iese întotdeauna). Mă ajută mult că am aproape de communicate cercetători profesioniști care mă ajută să mă corectez. În ceea ce privește descoperirile originale, acestea vin prin cercetarea primară de arhivă. Procesul de cercetare în arhive poate fi extrem de anevoios, dar îți oferă o satisfacție extraordinară să fii printre primele persoane care ating un document original scos la lumină după 50 de ani. De exemplu, am avut două zone din București spre care mi-am îndreptat atenția pentru a face cercetare primară și a durat peste 1 an din cauza pandemiei, care a închis temporar instituțiile de arhive, dar și din cauza lipsei de digitalizare a documentelor.

Procesul de cercetare în arhive poate fi extrem de anevoios, dar îți oferă o satisfacție extraordinară să fii printre primele persoane care ating un document original scos la lumină după 50 de ani.

În ceea ce privește cercetarea de teren, ea este partea mea preferată. Oamenii răspund minunat la rugămințile mele de a le vizita imobilele, sau chiar mă invită personal să vin să le văd anumite locuințe de patrimoniu. Am fost alături de domnul Jean Chrissoveloni (da, moștenitorul imperiului bancar interbelic Chirssoveloni) atât la conacul său de la Novaci cât și la Ghidigeni. Am fost alături de nepoata
lui Sextil Pușcariu într-o casă muzeu viu. Și câte și mai câte. Și le-am luat interviuri și am documentat aceste vizite. Am fost efectiv dată pe spate de aceste minunate ocazii. Am avut șansa de a intra în anumite clădiri spectaculoase, unele aflate în ruină, am avut plăcerea de a discuta cu persoane numite „tezaure umane vii”, care sunt printre ultimele care dețin cunoștințele despre anumite tradiții.

Patrimoniul imaterial este și el extrem de important, patrimoniu nu înseamnă doar o casă, o statuie sau un muzeu. Ci este format și din tot ansamblul de valori, cunoștințe, tradiții, limbi, dansuri pe care le deținem noi ca nație. Câteva exemple inedite: tehnica tradițională de a aranja fânețele sau de realizare a scoarţei în România. Ele sunt parte din ADN-ul nostru și trebuie să le păstrăm, iar rolul #Aiciastat este tocmai acesta, în ciuda piedicilor care apar pe parcurs.

p.s. Prima postare @aiciastat habar nu avea la ce comunitate imensă pune baza. Tu ce ai face din conacul ăsta căzut în uitare?

Ana nu acceptă ca un întreg univers, bogat în povești, frumusețe, istorie și identitate, să moară. Aveți acces la aceste lumi, pe care, în multe cazuri, nu le găsiți în altă parte, și la veștile despre evenimentele originale organizate în spații vechi, multe hidden gems, dacă o urmăriți pe @aiciastat.

Aceasta e o rubrică fresh, de actual doers, adică oameni care-s ocupați să facă chestii și să le iasă. Prima din serie a fost Ala, care ne-a zis câteva cuvinte despre ce înseamnă să ai balls în horeca, iar apoi am stat la o șuetă cu Cristina, care ne-a vorbit despre cum pui piciorul în business.


Îți stau comentariile pe limbă? Sau mai degrabă zis în vârful degetelor?
Join my favourite #BlaBlaLand here.

Ana nu acceptă ca un întreg univers, bogat în povești, frumusețe, istorie și identitate, să moară. Aveți acces la aceste lumi, pe care, în multe cazuri, nu le găsiți în altă parte, și la veștile despre evenimentele originale organizate în spații vechi, multe hidden gems, dacă o urmăriți pe @aiciastat.

Aceasta e o rubrică fresh, de actual doers, adică oameni care-s ocupați să facă chestii și să le iasă. Prima din serie a fost Ala, care ne-a zis câteva cuvinte despre ce înseamnă să ai balls în horeca, iar apoi am stat la o șuetă cu Cristina, care ne-a vorbit despre cum pui piciorul în business.


Îți stau comentariile pe limbă? Sau mai degrabă zis în vârful degetelor?
Join my favourite #BlaBlaLand here.

Lista de oftalmologi a consătenilor (Buc)

(în ordinea mențiunilor – acolo unde e precizat – și apoi în ordine aleatorie)

Roxana Cozubaș (Regina Maria sau Ocuvista) 5x
Tatiana Stingu (Regina Maria) 5x
Sînziana Istrate (Clinica Bine sau Optissima) 4x
Horia Stanca (Medlife Grivița, Provita) 3x
Daniela Goicea (Focus Optic) 2x
Andrei Filip (AmaOptimex) 2x
Mircea Filip (Ama Otimex) 2x
Irina Lutin (AmaOptimex)
Carmen Dragne (AmaOptimex)
Emil Ungureanu (Clinica Bine)
Cristina Beșleagă (Neuroptics Med)
Luminița Munteanu (Regina Maria)
Calancea Diana (Regina Maria)
Irina Barca (Regina Maria, de pe Primăverii)
Cristea Andreea (Regina Maria)
Duica Ilona (Regina Maria)
Aurora Nicodim (AdaOptic, pe cheiul Dâmboviței, sau Medlife)
Luminița Teodorescu (Medlife)
Elena Avram (Medlife)
Ileana Ungureanu (Clinia West Eye)
Adina Pintilei (Policlinica Apaca)
Cristina Patentasu (Hexamed)
Dragomir (Clinica Arena)
Andreea Ciuotaru (Infosan)
Labib Mahdi (Marhaba)
Georgeta Radu (policlinica Gomoiu, cu bilet de trimitere de la mf)
Liliana Matache (Medicover)
Diana Grigoriu (Oftapro)
Volontir (Clinica Oculus)
Elena Tone (Alcor)
Călin Tătaru (Alcor)
Maria Vuzitas
Suzana Voiculescu

Mențiuni speciale:
Vitreum Clinica de oftalmologie din Satu Mare, pentru intervenții speciale. Unele nu se fac în București.
Infosan spital de oftalmologie acceptă programări cu trimitere de la medicul de familie.
La clinicile din Piața Lahovari sunt, de oicei, medicii de la spitalul oftalmo.

Lista de terapeuți a consătenilor

Alba Iulia
Ramona Corbut (+online)

Brașov
Stoica Steluța (+online)
Ana Maria Paveluc
Aurora Simigiu

București
Respiro Help (servicii gratuite tinerilor)
Mind Education
ISTT (Institutulu pentru Studiul și Tratamentul Traumei)
Raluca Croitoru
Răzvan Arsene (+online)
Ioana Dăncescu
Aneta Avramescu
Ana Silivas (+online)
Laura Dima
Lorena Sofia Mardale
Raul Lupaș
Gina Enache
Cătălin Zaharia
Cristina Comanac
Anca Hodorogea
Livia Căciuloiu
Alexandra Gherghe
Anca Maftei
Dan Calota
Anca Mihăilescu
Florin Panoiu
Andreea Găzdaru
Mădălina Trufașu
Mirona Păun
Diana Vijulie
Iorga Silvia (Regina Maria)
Claudia Florescu
Elena Corban
Cristiana Trifu (metoda adleriană)
Bogdana Bursuc-Landry
Ruxandra Duță
Florentina Niculescu (terapie somatică)
Andreea Ioniță
Irina Miron
Mădălina Chirac (Psihoblue)
Anca Bloț (Clinica Albion)
Mihaela Preda
Ema Dobre
Mihnea Cojocaru (terapie jungiană)
Bogdan Mera
Petrișor Țepurlui
Nicoleta Ghoerghe (analiză tranzacțională)
Cezara Dasu (analiză tranzacțională)
Eugen Hriscu (analiză tranzacțională)
Marius Maritescu
Cristin Galoustyan
Roxana Oana Călin

Cluj
Alexandra Arusoaiei
Amfiana Botez
Anca Hasegan
Adina Birsan Marian
Mircea Miclea
Corneanu Oana
Tabita Sipos
Paula Ionescu
Gabriela Hum
Ileana Fritea
Mental Training
Gabriela Pop (mentaid.ro)
Cristina Ungvari
Anca Peștean
Iulia Iechintan (+online)
Claudia Rusu (+Hunedoara)
Diana Diculescu

Constanța
Eliana Negrici (+online)

Craiova
Mihaela Scăunașu (face și cu copii)
Viorica Boiangiu-Diaconu

Iași

Cecilia Harip
Raluca Ferchiu (Gamma Institute)
Lavinia Bejenariu (Crotaline)
Lăcrămioara Cojocariu
Caramel Frames
Dana Galupa
Aliona Dronic
Suzana Semeniuc
Andra Hancu

Sibiu
Dumitru Gagea

Timișoara
Gavriloaia Vera
Dragomir Adela
Colta Alexandral
Alexandra Rebeca Mihoc
Mircea Dragu
Alina Mara Frentiu
Nadlacan Iulia – Octavia
Ingrid Schiffer (terapie EMDR)
Lavinia Albescu (+ online)

Oradea
Gabriel Roșeanu

Altele
Andreea Stoica (terapeut român în Londra)
Cătălina Bejenaru (terapeut român în Bruxelles)
App: I’m fine
Parentool (terapie pt părinti)
Platforma gandestesanatos.ro

Arhitectură și design interior în serialele de sezon de pe Netflix | Norvegia, Germania, New York

HOME FOR CHRISTMAS (două sezoane, 2019-2020, Norvegia)

Case tip hambar, mult lemn, iluminat interior intim, nu vezi neoane la nicio fereastră, decorațiuni de fațadă discrete, bogăție cromatică.

În interioare ne facem intrarea cu lampa Poul Henningsen PH-5, probabil cel mai răspândit corp de iluminat din țările nordice. În rest scheme multiple de lumină, niciodată lumină directă și dură din tavan, mult lemn, multe plante și culori muted, dar prezente. Contrar așteptărilor, nu e un design minimalist steril, ci case mai rurale, cu un caracter mai family driven.

OVER CHRISTMAS (un sezon, 2020, Germania)

Pare că atunci când ești sărac chiria arată cam la fel oriunde te-ai afla.

Și pare că atunci când te întorci la casa părinților, totul prinde o formă mai primitoare. Casa părintească nu e designish, e primitoare, are suflet: mult lemn, texturi multe care comunică anii în care au fost făcute, multă artă decorativă și teama de alb sau vid. Nimic nu e neocupat. Un clutter organizat.

DASH & LILY (un sezon, 2020, SUA)

Universul american e foarte diferit de cel european. Ai bogăție de tip luxury modern și bogăție ă de tip maximalism neo-clasic (inventez stiluri).

HIM

HER

More on her place

DOERS > CRISTINA CIOBANU

Am deschis o rubrică nouă, de actual doers, adică oameni care-s ocupați să facă chestii pe bune și să le iasă.

Cristina Ciobanu e the very deffinition of #SelfMade. De dans s-a apucat în urmă cu 5 ani. În scurt timp a trecut de nivelul de învățăcel și a ajuns instructor de dans și fondator la Jazz Roots Bucharest. În extensie are și o trupă de fete jazzy care-s reunite sub numele Smooth Ladies. Fiindcă dansul cere musai un pantof de o calitate superioară celor casual, s-a școlit în ale designului de pantofi, a căutat furnizori și meșteri și a pus bazele Triple Step. De aproape un an, Triple Step a virat spre designer’s shoes brand și s-a transformat în Cristina Ciobanu Shoes.

Eu pe Cristina am întâlnit-o acum mai bine de 10 ani într-o sală de la Institutul Francez. Mi-a luat un interviu pentru a-mi da undă verde să activez ca voluntar în ASFI (Asociația Studenților Francofoni din Iași). Când mă gândesc la Cristina de atunci îmi vin în minte încrederea în sine evident din modul în care așeza cuvintele în propoziție și stilul effortlessly șic. Din punctul ăsta de vedere Cristina a fost liniară. Are un simț al stilului incontestabil și  încrederea în propriile forțe au transformat-o în antreprenor full time.

Convinsă fiind că nimic nu-i ușor de construit în România din cauza iadului birocratic, lipsei de infrastructură pentru mici antreprenori care să faciliteze procesul și a mentalității generale descurajante, am întrebat-o pe Cristina

Cum navighezi dificultățile unui antreprenor local?
Ce te motivează să mergi inainte? Ce-ți zici?

Am deschis o rubrică nouă, de actual doers, adică oameni care-s ocupați să facă chestii pe bune și să le iasă.

Cristina Ciobanu e the very deffinition of #SelfMade. De dans s-a apucat în urmă cu 5 ani. În scurt timp a trecut de nivelul de învățăcel și a ajuns instructor de dans și fondator la Jazz Roots Bucharest. În extensie are și o trupă de fete jazzy care-s reunite sub numele Smooth Ladies. Fiindcă dansul cere musai un pantof de o calitate superioară celor casual, s-a școlit în ale designului de pantofi, a căutat furnizori și meșteri și a pus bazele Triple Step. De aproape un an, Triple Step a virat spre designer’s shoes brand și s-a transformat în Cristina Ciobanu Shoes.

Eu pe Cristina am întâlnit-o acum mai bine de 10 ani într-o sală de la Institutul Francez. Mi-a luat un interviu pentru a-mi da undă verde să activez ca voluntar în ASFI (Asociația Studenților Francofoni din Iași). Când mă gândesc la Cristina de atunci îmi vin în minte încrederea în sine evident din modul în care așeza cuvintele în propoziție și stilul effortlessly șic. Din punctul ăsta de vedere Cristina a fost liniară. Are un simț al stilului incontestabil și  încrederea în propriile forțe au transformat-o în antreprenor full time.

Convinsă fiind că nimic nu-i ușor de construit în România din cauza iadului birocratic, lipsei de infrastructură pentru mici antreprenori care să faciliteze procesul și a mentalității generale descurajante, am întrebat-o pe Cristina

Cum navighezi dificultățile unui antreprenor local?
Ce te motivează să mergi inainte? Ce-ți zici?

Cristina la microfon:

Cred că după o vreme îții dezvolți anticorpi antreprenoriali?. Înveți să te descuri în adevăratul sens al cuvântului. Sunt atât de multe dificultăți și piedici la început de drum încât numai simpla lor înșiruire îți dă dureri de cap. De la faimosul “nu se poate”, cu care te întâmpină colaboratorii, până la refuzurile nemiloase ale programelor de ”sprijin” din partea Statului pentru antreprenori începători, toate te-ndeamnă să renunți și să mergi să te angajezi în corporații în Pipera sau prin centru la Stat, în funcție de preferințe.

Doar ca eu am învățat de când eram mică să nu renunț și uite așa, luptând, am îmbrățișat toate NU-urile pământului. Și cu cât primesc mai multe “nu se poate”-uri, cu atât mai mult vreau să demonstrez contrariul, că se poate.

Orice obstacol este o piesa din puzzle-ul pe care un antreprenor iubește să-l rezolve.

Sincer, nu am putut sa trăiesc cu “viața frumoasă” dată de un salariu fix și am fugit cât m-au ținut picioarele de poziția de angajat, pe care ți-o oferă Statul (Cristina a lucrat o vreme la ambasada Pakistanului). Nu știam exact ce mă așteaptă atunci cand nu ai bani în fiecare lună în cont, dar știam sigur că nu mai vreau să lucrez 8 ore pe zi, ruptă de lume. Așa a început aventura mea asumată de antreprenor. Practic, supărările și depresia au început să dispară în momentul în care am hotărât ca orice obstacol este o piesa din puzzle-ul pe care un antreprenor iubește să-l rezolve. Așa am învățat că provocarile mele zilnice trebuie să se rezume la a obține cele mai bune opțiuni de rezolvare a unor probleme. Cu alte cuvinte dacă problemele nu îți crează doar stres, ci te motivează să găsești soluții, a căror aplicare îți conferă plăcere, în sine, înseamnă că ești născut să fii antreprenor. Un fel de maestru al ecuațiilor.

Cel mai mult mă motivează răspunsurile din partea clientelor mele. Faptul că prin creațiile mele pot oferi ceea ce caut și eu la papuci (moldova la microfon, să n-aud polemici), și anume confort și eleganță, îmi dau o energie extrem de bună care-mi luminează munca. Faptul că papucii mei sunt purtați de cât mai multă lume prin oraș mă ajuta sa trăiesc într-un optimism proiectat în viitor.

Am avut norocul să pun mâna pe sandale marca Cristina Ciobanu Shoes. Cele mai sexy sandale în care mi-am băgat picioarele vreodată. Și le-am ținut în ele 12 ore, într-un du-te vino și-o dănțuială constante, la o nuntă. Impresionată de stabilitatea și confortul lor e puțin spus. Reziliența și energia pe care mi le-o dat sandalele alea sunt chintesența personalității Cristinei și sper că cele câteva paragrafe la care mi-a răspuns aici să fie factori motivanți pentru toți care simt că aveau nevoie de mai mult curaj să nu-și bage picioarele ?.


Îți stau comentariile pe limbă? Sau mai degrabă zis în vârful degetelor?
Join my favourite #BlaBlaLand here.

Cristina la microfon:

Cred că după o vreme îții dezvolți anticorpi antreprenoriali?. Înveți să te descuri în adevăratul sens al cuvântului. Sunt atât de multe dificultăți și piedici la început de drum încât numai simpla lor înșiruire îți dă dureri de cap. De la faimosul “nu se poate”, cu care te întâmpină colaboratorii, până la refuzurile nemiloase ale programelor de ”sprijin” din partea Statului pentru antreprenori începători, toate te-ndeamnă să renunți și să mergi să te angajezi în corporații în Pipera sau prin centru la Stat, în funcție de preferințe.

Doar ca eu am învățat de când eram mică să nu renunț și uite așa, luptând, am îmbrățișat toate NU-urile pământului. Și cu cât primesc mai multe “nu se poate”-uri, cu atât mai mult vreau să demonstrez contrariul, că se poate.

Orice obstacol este o piesa din puzzle-ul pe care un antreprenor iubește să-l rezolve.

Sincer, nu am putut sa trăiesc cu “viața frumoasă” dată de un salariu fix și am fugit cât m-au ținut picioarele de poziția de angajat, pe care ți-o oferă Statul (Cristina a lucrat o vreme la ambasada Pakistanului). Nu știam exact ce mă așteaptă atunci cand nu ai bani în fiecare lună în cont, dar știam sigur că nu mai vreau să lucrez 8 ore pe zi, ruptă de lume. Așa a început aventura mea asumată de antreprenor. Practic, supărările și depresia au început să dispară în momentul în care am hotărât ca orice obstacol este o piesa din puzzle-ul pe care un antreprenor iubește să-l rezolve. Așa am învățat că provocarile mele zilnice trebuie să se rezume la a obține cele mai bune opțiuni de rezolvare a unor probleme. Cu alte cuvinte dacă problemele nu îți crează doar stres, ci te motivează să găsești soluții, a căror aplicare îți conferă plăcere, în sine, înseamnă că ești născut să fii antreprenor. Un fel de maestru al ecuațiilor.

Cel mai mult mă motivează răspunsurile din partea clientelor mele. Faptul că prin creațiile mele pot oferi ceea ce caut și eu la papuci (moldova la microfon, să n-aud polemici), și anume confort și eleganță, îmi dau o energie extrem de bună care-mi luminează munca. Faptul că papucii mei sunt purtați de cât mai multă lume prin oraș mă ajuta sa trăiesc într-un optimism proiectat în viitor.

Am avut norocul să pun mâna pe sandale marca Cristina Ciobanu Shoes. Cele mai sexy sandale în care mi-am băgat picioarele vreodată. Și le-am ținut în ele 12 ore, într-un du-te vino și-o dănțuială constante, la o nuntă. Impresionată de stabilitatea și confortul lor e puțin spus. Reziliența și energia pe care mi le-o dat sandalele alea sunt chintesența personalității Cristinei și sper că cele câteva paragrafe la care mi-a răspuns aici să fie factori motivanți pentru toți care simt că aveau nevoie de mai mult curaj să nu-și bage picioarele ?.


Îți stau comentariile pe limbă? Sau mai degrabă zis în vârful degetelor?
Join my favourite #BlaBlaLand here.