La unele filme îți vine să pui stop non stop. Așa este și cazul Mona Lisa Smile (2003), care cere atenție sporită pe toate detaliile. Plasat în America anilor ’57-’58, acțiunea gravitează în jurul unei școli de fete “cu stare”. Vom face o incursiune prin interioare de săli de clasă, birouri de profi, cancelarie, camere de cămin, chirii de profesori și baruri. Prin exterioare de case coloniale și instituții neogotice. Prin bluzițe cu gulerașe, croieli de costume și volănașe perfecte în păr. Spre inspirația noastră, începem cu interioarele.
LA ȘCOALĂ
Amfiteatrul
Căci da, în timp ce eu, la Iași, n-aveam amfiteatru la Facultate la Enescu nici măcar în 2012, ăștia aveau în anii 50. La școală 🤌.
Atelierul profesoarei de Istoria Artei. 🫠
Sala de clasă a unui profesor de Istorie. 😍
Cancelaria.
O flexare a puterii.
Spațiile de tranzit
Impunătoare și primitoare în același timp.
LA BIROU
Mese adevărate, robuste, pe care poți să îți întinzi coatele și hârțogăraia. Nu știu cine a decis și când că birourile tre să fie niște chichinețe mici și înguste. Înțeleg adaptarea la spațiile mici și nevoile de chirie studențească, dar altfel, cred că am transferat birouașele în casele și spațiile de lucru ale oamenilor ca să teleportăm ideea de cubicle capitalist, în care doar ecranul e important, nu și confortul tău fizic sau vizual. Bring back birourile serioase din lemn masiv.
LA CĂMIN
Mobilierul din lemn, culorile pastelate de pe pereți, lumina caldă dată de lămpi de perete, de birou și de podea, tablourile de pe pereți.
LA PROFESORI
Un pic over-the-top cu acets matchy matchy cu flori pe tapet, pe perne, pe tablouri, pe haineee, dar în rest giugiuc. Cozy pentru că: lemn masiv, lambriu, texturi, tapet și lămpile de noptieră la putere.
CASE ȘI SPAȚII PUBLICE
Despre Locuire, Design și Arhitectură în filme scriu periodic. Pentru ponturi și inspirație vezi toate materialele aici.
