KIT de Siguranță pe Social Media

Dacă ai cont pe platformele META (Instagram, Facebook) e o idee bună să reții câteva aspecte. Hai să numim treaba asta kit de siguranță. Desigur, în sistemele autoritare, metodele de protecție ale individului sunt limitate și modelate de sistem. Așa e și în acest caz. Giganții tech ne oferă ei înșiși niște metode, însă realitatea e că depindem de hazardul provocat de mașinării, cu support uman puțin sau deloc.

CONTEXT

Meta mi-a dezactivat 6 pagini de Instagram în cascadă. Adică tot ce aveam:

– pagina mea principală @zavatos
– pagina de muncă (portofoliu) @zavatos.archive
– două proiecte separate
– o pagină de backup @zavatos.oaianeagra făcută după ce mi-au dat @zavatos jos
– un cont privat ce-l foloseam ca jurnal vizual

Totul a pornit de la una dintre paginile secundare, pe care Meta a suspendat-o pe motive de “Integrity Issues”. N-am știut ce înseamnă asta, că nu-ți explică exact, dar îmi sugera în detalii că pagina mea ar fi falsă. Ceea ce era fals :)). Îs om real cu ochi și degete. Așa că le-am trimis ce mi-au cerut: acte de identitate și date biometrice (filmare cu fățăul meu). AI-ul mi le-a respins imediat, atât buletin, pașaport, cât și mirobolanta mea sfeclă. Apoi robotul mi-a trimis foarte casual un mail că mi-a dezactivat contul. “Permanently Disabled”.

La două zile după după ce mi-au suspendat pagina asta secundară, m-am trezit fără @zavatos. Tot din motive de “Integrity issues”, dar de data asta la detalii nu mai sugera direct că sunt cont fals, ci că încerc să mă fofilez de la sancțiunile lor folosind alte pagini. Adică că-s un bot care folosește alte pagini de bot. Zavabot 😄 @zavatos e primul meu cont, făcut acum peste 11 ani. Robotului nu i-a păsat. Orice încercare de a recupera contul a eșuat. Documente respinse, “Permanently Disabled”.

După câteva zile am încercat să revin pe platformă cu @zavatos.oaianeagra. În câteva ore sute de oameni mi-au dat share și o parte din sat venise înapoi. Și apoi jbang. “Contul tău e suspendat”. Din același motiv. Practic, nu mai aveam voie pe Instagram fiindcă sunt un bot nenorocit care încearcă să fenteze platforma.

Lăsăm tot amalgamul meu de reacții și sentimente deoparte. Mi-au trecut prin cap toate textele pe care le știam despre tehno-feudalism, dar îmi păreau puțin exagerate. Mi-am amintit de Kafka, de Ionesco și de Orwell. M-a luat frica, panica, dezgustul, resemnarea.

După 5 săptămâni de mailuri, conversații pe Fb în chat-bots, interacțiune cu un om care m-a expediat rapid, sesizare la ANCOM, prin Irlanda și pe la Parlamentul European, m-am trezit într-o dimineață resemnată și cumva împăcată. Căci acum văd realitatea așa cum este. Și e urâtă, dra n-o să las frica asta de AI-uri scăpate de sub control să mă strivească. În aceeași zi mi-am primit conturile înapoi.

Eram la o aniversare a unor prieteni, molfăiam în bucătărie o roșie cherry, telefonul pe masă. Se aprinde telefonul, notificare de pe mail. “N-o să vă vină să credeți”. Bianca se uită-n ochii mei și zice “Ți-au dat contul înapoi!!!!!” Cornelia fuge pe balcon și strigă “I-au dat contul înapoi lu Zavtoooos!” Ura, ura. Toată lumea bucuroasă. Cred că m-au și îmbrățișat, nu mai rețin. Eu eram un pic suspicioasă. Mi-era frică să intru. Nu îmi mai știam parola. Am zis las-o-n doamne iartă-mă, m-oi ocupa mâine. Poate e o farsă. Nu era. Prietenii au intrat de pe conturile lor să verifice. “Ți le-au dat pe toate! Bravo Maria!” Dar eu de ce nu simțeam “Bravo!”? Pentru că nu e normal ce s-a întâmplat și pentru că se poate întâmpla din nou și pentru că am realizat incredibilul dezechilibru de putere între noi și ei.

În fapt, Meta a rulat o automatizare prin care a dat milioane de conturi de boți jos și în proces a dat multe fals-pozitive, adică a dat jos conturi reale, ca ale mele. Fiindcă nu trăim într-o lume ideală, deși UE e mai riguroasă la capitolul reglementare, corporația gigant reușește să se fofileze și să ofere un custommer support minimal, fără oameni în țările în care activează, în care protecția consumatorului e aproape inexistentă.

KIT DE SIGURANȚĂ împotriva abuzurilor pe care le poate face Social Media

> Descarcă-ți datele!
Pe Instagram multă lume nu știe că există în setări ceva ce se numește “Download Archive” Acolo poți alege ce date vrei să descarci, de când și până când, followerii, conversațiile șamd. Dacă ai zeci de mii de stories ca mine și un deceniu de activitate, va dura câteva zile s-o primești. Acum o am securizată pe SSD.

> Nu folosi aceleași credentials pe mai multe conturi.
Domnu’ din primul layer de custommer support mi-a “explicat” într-o engleză neinteligibilă că @zavatos are aceeași adresă de mail precum alt cont dezactivat. E absurd, fiindcă ei îți dau voie să faci asta, dar în caz de probleme cu unul dintre conturi, te-ai ars cu toate. Credentials poate însemna orice: email, nr de telefon, ip, device etc. Cu toate astea, chiar dacă @zavatos.oaianeagra și @zavatos.archive erau pe alte adrese de mail/nr de telefon, tot mi le-au săltat. Deci, e puțin incert după care credentials te mazilesc.

*VPN-ul nu ajută. Dimpotrivă, e posibil să fie identificat de algoritm ca comportament de bot, fiindcă își schimbă ip-ul constant, ceea ce și paginile de boți fac.

> Nu mai vorbi chestii sensibile pe FB Mess sau Instagram DM.
Acestea nu sunt criptate!! Ceea ce însemnă că AI-ul îți citește conversațiile și dacă i se pare suspect nu știu ce cuvânt, e posibil să te sancționeze. Exemplu concret:  Am scris cuiva pe Fb mess că mi-au revenit “conturile” și persoana cealaltă a primit un pop-up în care i se spunea că e posibil ca pagina mea de fb să fi fost spartă și nu cumva să-și dea datele dacă îi cer bani :)). I shit you not. Nu mai zic de ultima conversație pe care am avut-o pe Instagram în seara în care mi-au fost suspendate conturile, unde înjuram ca birjarul acești tech-bros, trggăruită fiind de faptul că Dinsey și-a concediat ilustratorii de bază (ăia de-au desenat eroii din Avengers) ca să-i înlocuiască cu AI. Știu că e razna, dar doar WhatsApp-ul (ca produs Meta), este end-to-end encrypted. Și doar cu mandat de la poliție au voie să-ți citească conversațiile de acolo.

Dacă ești creator de conținut mai am câteva sugestii.

> Fă-ți un mail list.
Poate nu ești genul de persoană care scrie mailuri și nici nu intenționezi să deschizi un Newsletter. Însă real vorbind, în cazul în care îți pierzi conturile și nu te mai lasă să revii pe platformă, mailul este un contact bun. Pe orice platformă ai migra, îți poți anunța oamenii printr-un mail.

>Fă-ți propriul site
Un .ro sau .com e o metodă minunată de a-ți arhiva mai bine conținutul, de a avea o față profesională, de a-ți expune munca mai targetat pe tipul de clienți/colaboratori pe care ți-i dorești etc. E o carte de vizită. Dacă scrii chestii, pune-le și pe site, dă un share pe sm. Cândva blogurile erau la putere. Nu mai sunt, dar nu contează. E al tău. Și pe site-ul tău nu vine nimeni cu duba. Trebuie să faci ceva foarte foarte obraznic să-ți fie pus în pericol.

> Diversificare.
Știu că e greu și fiecare platformă modelează un anumit tip de a-ți spune povestea, dar dacă ești exclusiv pe Insta sau Fb ești la mila moșierului Meta. Sugestii de platforme, unde poți începe ușor-ușor să-ți construiești comunitatea:

> Substack – e o platformă similară cu Instagram, dar care are un UX chiar mai bun (mai ales pe partea de caruseluri) și are integrate niște features care-s un combo de good old fashion Blog-Tumblr + Newsletter + Patreon. Pentru scriitorii din presă și pentru cei cărora le place să scrie, în general, e un feature extraordinar. Pe mine mă găsiți aici.
Disclaimer: ăștia au custommer support uman aproape zero. Există cazuri de conturi dispărute peste noapte. Just saying. Dar tre să-ți fi făcut cineva bolmoaje la biserică să dispari și de pe Insta și de pe Substack :))

> TikTok – am refuzat multă vreme să-mi fac tiktok crezând că mă va subjuga scrollingul, dar nu s-a întâmplat. În schimb, fiindcă are un algoritm foarte sofisticat, e incredibil la a te propulsa audienței potrivite. Asta creează echo-chambers și probleme cu democrația, dar se poate întâmpla și ce am pățit eu. Am ajuns la audiență la care pe instagram n-am reușit: gen Z și suveraniști 40+. Which is awesome! Nu mai zic că mi-au bubuit statisticile și de la primul video am avut sute de mii de views. E nișat exclusiv pe interioare, deci e un content ft specific. Mă găsiți aici.

> YouTube – poate crezi că nu e un format potrivit pentru tine și poate ai dreptate. Dar eu am crezut la fel. Și-n criza pe acre am traversat-o, m-am văzut obligată de circumstanțe să mă repliez și am aflat despre mine că tânjeam după a crea conținut filmat orizontal. Apoi Live-urile sunt super tari. Stai la vorbă cu oamenii și dacă reușești să depășești anumite praguri, YouTube, spre desobire de orice altă platformă, te plătește. În curând vom da startul unei serii de 18 episoade numită Never Too Old, unde documentăm renovarea unui bloc vechi de 100 de ani. Deci vă aștept aici.

> Twitch – apropo de live-uri, platforma dedicată este Twitch. Nu am încercat, dar am văzut la unii youtuberi cum arată un live acolo și recunosc că are un UX foarte bine gândit pentru interacțiunea directă cu oamenii.

> eYou – se vrea a fi alternativa europeană la Facebook/X și se laudă că face fact checking cu AI (asta m-a descurajat puțin, deși îmi dau seama că n-ai cum să verifici mii de oameni fără automatizare), dar la modul că nu te dă jos dacă zici că pământu-i plat sau postezi fake news, ci apare o bulinuță care te deconspiră și explică care-s faptele. Are și un newsfeed interesant. E promițătoare și are HQ în România, fiind făcută de francezi stabiliți în Ro. Mă găsiți acolo ca Zavatos.

Despre bulinuța albastră

Știu că vreți să credeți că dacă aveți Meta Verified sunteți protejați, dar e plin pe Reddit de utilizatori cu bulinuțe care și-au pierdut conturile. Nu zic că nu poate ajuta în anumite circumstanțe, însă e mainly o schemă de MK în care plătești mafiotul care pretinde că te protejează 😄.  Meta dădea înainte bulina gratis, la cerere, persoanelor relevante din online sau offline (politicieni, cântăreți, actori, jurnaliști etc).  Dar domnul Elon Muscă, când a preluat X, s-a gândit că SM prea era mână largă cu bulinu’ele, așa că a venit la Twitter (actualul X) cu schema asta genială de a face bani, în care tu plătești un abonament lunar ca să îi spui platformei că ești om. Este o găselniță și o măgărie. Platformele pot verifica foarte ușor dacă un cont e om sau nu, cerând acte de identitate. Însă cum ar mai putea Meta să facă 88 de lei pe lună (abonamentul cel mai ieftin) de la utilizatorul simplu, care plătește de frică să îi fie spart contul sau mai știu eu ce. Protecția utilizatorului ar trebui să fie un default, nu un privilegiu!!

Pentru creatorii de conținut, aflați că există încă posibilitatea să cereți bulină pentru personalități. Aparent procesul e unul riguros, trebuie să fi apărut în mass-media, în publicații established. Uneori încerci de mai multe ori și nici atunci nu ești sigur că o primești, însă merită încercat. Eu asta voi face. Vă țin la curent cu procedura.

RADIOGRAFIA PROBLEMEI

Este foarte grav faptul că:

> accesul la customer support uman e accesibil doar dacă plătești

> acel customer support pentru care plătești e un simulacru care nu duce, de cele mai multe ori, la rezolvarea problemei

> primul nivel de customer support e o persoană din țări unde încă se poate exploata forța de muncă cu mână de lucru ieftină (underpaid, underprepared și overworked), de aceea poți fi expediat cu “nu se poate”  într-o engleză greu de înțeles

> au dat 8000 de oameni afară acum două săptămâni și 10.000 anul trecut conform datelor pe care sunt obligați să le facă publice când fac concedieri în masă

> există riscul să-ți pierzi munca pe nedrept fără să poți ataca real decizia

> nu au birouri în țările în care activează, linii de telefon sau adrese de email în respectivele țări

CONCLUZII

Revin pe Instagram cu inima grea și încrederea praf. Mi-e inima grea pentru că eu iubesc platforma asta din anumite puncte de vedere. Pentru modul în care îmi pot spune poveștile, modul în care pot arăta altora lumea prin ochii mei, modul în care pot crea o insuliță alternativă de conținut cu adevărat folositor oamenilor. E un tip de storytelling pe care nu îl poate emula nicio altă platformă și m-am specializat, cumva, pe asta. Nu platforma e problema, ci șefii ei.

De aceea trag speranță că o să putem, prin presiune publică, să o reglementăm profund la nivel de respectare a drepturilor utilizatorilor pe modelul protecției consumatorului. Când ai o problemă cu mașina sau cu banca, dai un telefon și UN OM te rezolvă. La fel trebuie să fie și în cazul platformelor de SM. Sper la un viitor în care vom putea sancționa abuzurile și minimiza efectul devastator al acestora. Cred ferm că platformele care depășesc PIB-ul unor state ar trebui trase la răspundere corespunzător. Cred în puterea tehnologiei de a crea o lume mai bună, dacă există suficienți avertizori de integritate care s-o dirijeze în această direcție.

Și mai cred că noi, creatorii de conținut, avem nevoie de sindicat :)). Vă pupă sfecla!

Dacă ai cont pe platformele META (Instagram, Facebook) e o idee bună să reții câteva aspecte. Hai să numim treaba asta kit de siguranță. Desigur, în sistemele autoritare, metodele de protecție ale individului sunt limitate și modelate de sistem. Așa e și în acest caz. Giganții tech ne oferă ei înșiși niște metode, însă realitatea e că depindem de hazardul provocat de mașinării, cu support uman puțin sau deloc.

 

CONTEXT

Meta mi-a dezactivat 6 pagini de Instagram în cascadă. Adică tot ce aveam:

– pagina mea principală @zavatos
– pagina de muncă (portofoliu) @zavatos.archive
– două proiecte separate
– o pagină de backup @zavatos.oaianeagra făcută după ce mi-au dat @zavatos jos
– un cont privat ce-l foloseam ca jurnal vizual

Totul a pornit de la una dintre paginile secundare, pe care Meta a suspendat-o pe motive de “Integrity Issues”. N-am știut ce înseamnă asta, că nu-ți explică exact, dar îmi sugera în detalii că pagina mea ar fi falsă. Ceea ce era fals :)). Îs om real cu ochi și degete. Așa că le-am trimis ce mi-au cerut: acte de identitate și date biometrice (filmare cu fățăul meu). AI-ul mi le-a respins imediat, atât buletin, pașaport, cât și mirobolanta mea sfeclă. Apoi robotul mi-a trimis foarte casual un mail că mi-a dezactivat contul. “Permanently Disabled”.

La două zile după după ce mi-au suspendat pagina asta secundară, m-am trezit fără @zavatos. Tot din motive de “Integrity issues”, dar de data asta la detalii nu mai sugera direct că sunt cont fals, ci că încerc să mă fofilez de la sancțiunile lor folosind alte pagini. Adică că-s un bot care folosește alte pagini de bot. Zavabot 😄 @zavatos e primul meu cont, făcut acum peste 11 ani. Robotului nu i-a păsat. Orice încercare de a recupera contul a eșuat. Documente respinse, “Permanently Disabled”.

După câteva zile am încercat să revin pe platformă cu @zavatos.oaianeagra. În câteva ore sute de oameni mi-au dat share și o parte din sat venise înapoi. Și apoi jbang. “Contul tău e suspendat”. Din același motiv. Practic, nu mai aveam voie pe Instagram fiindcă sunt un bot nenorocit care încearcă să fenteze platforma.

Lăsăm tot amalgamul meu de reacții și sentimente deoparte. Mi-au trecut prin cap toate textele pe care le știam despre tehno-feudalism, dar îmi păreau puțin exagerate. Mi-am amintit de Kafka, de Ionesco și de Orwell. M-a luat frica, panica, dezgustul, resemnarea.

După 5 săptămâni de mailuri, conversații pe Fb în chat-bots, interacțiune cu un om care m-a expediat rapid, sesizare la ANCOM, prin Irlanda și pe la Parlamentul European, m-am trezit într-o dimineață resemnată și cumva împăcată. Căci acum văd realitatea așa cum este. Și e urâtă, dra n-o să las frica asta de AI-uri scăpate de sub control să mă strivească. În aceeași zi mi-am primit conturile înapoi.

Eram la o aniversare a unor prieteni, molfăiam în bucătărie o roșie cherry, telefonul pe masă. Se aprinde telefonul, notificare de pe mail. “N-o să vă vină să credeți”. Bianca se uită-n ochii mei și zice “Ți-au dat contul înapoi!!!!!” Cornelia fuge pe balcon și strigă “I-au dat contul înapoi lu Zavtoooos!” Ura, ura. Toată lumea bucuroasă. Cred că m-au și îmbrățișat, nu mai rețin. Eu eram un pic suspicioasă. Mi-era frică să intru. Nu îmi mai știam parola. Am zis las-o-n doamne iartă-mă, m-oi ocupa mâine. Poate e o farsă. Nu era. Prietenii au intrat de pe conturile lor să verifice. “Ți le-au dat pe toate! Bravo Maria!” Dar eu de ce nu simțeam “Bravo!”? Pentru că nu e normal ce s-a întâmplat și pentru că se poate întâmpla din nou și pentru că am realizat incredibilul dezechilibru de putere între noi și ei.

În fapt, Meta a rulat o automatizare prin care a dat milioane de conturi de boți jos și în proces a dat multe fals-pozitive, adică a dat jos conturi reale, ca ale mele. Fiindcă nu trăim într-o lume ideală, deși UE e mai riguroasă la capitolul reglementare, corporația gigant reușește să se fofileze și să ofere un custommer support minimal, fără oameni în țările în care activează, în care protecția consumatorului e aproape inexistentă.

KIT DE SIGURANȚĂ
împotriva abuzurilor pe care le poate face Social Media

> Descarcă-ți datele!
Pe Instagram multă lume nu știe că există în setări ceva ce se numește “Download Archive” Acolo poți alege ce date vrei să descarci, de când și până când, followerii, conversațiile șamd. Dacă ai zeci de mii de stories ca mine și un deceniu de activitate, va dura câteva zile s-o primești. Acum o am securizată pe SSD.

> Nu folosi aceleași credentials pe mai multe conturi.
Domnu’ din primul layer de custommer support mi-a “explicat” într-o engleză neinteligibilă că @zavatos are aceeași adresă de mail precum alt cont dezactivat. E absurd, fiindcă ei îți dau voie să faci asta, dar în caz de probleme cu unul dintre conturi, te-ai ars cu toate. Credentials poate însemna orice: email, nr de telefon, ip, device etc. Cu toate astea, chiar dacă @zavatos.oaianeagra și @zavatos.archive erau pe alte adrese de mail/nr de telefon, tot mi le-au săltat. Deci, e puțin incert după care credentials te mazilesc.

*VPN-ul nu ajută. Dimpotrivă, e posibil să fie identificat de algoritm ca comportament de bot, fiindcă își schimbă ip-ul constant, ceea ce și paginile de boți fac.

> Nu mai vorbi chestii sensibile pe FB Mess sau Instagram DM!
Acestea nu sunt criptate!!! Ceea ce însemnă că AI-ul îți citește conversațiile și dacă i se pare suspect nu știu ce cuvânt, e posibil să te sancționeze. Exemplu concret:  Am scris cuiva pe Fb mess că mi-au revenit “conturile” și persoana cealaltă a primit un pop-up în care i se spunea că e posibil ca pagina mea de fb să fi fost spartă și nu cumva să-și dea datele dacă îi cer bani :)). I shit you not. Nu mai zic de ultima conversație pe care am avut-o pe Instagram în seara în care mi-au fost suspendate conturile, unde înjuram ca birjarul acești tech-bros, trggăruită fiind de faptul că Dinsey și-a concediat ilustratorii de bază (ăia de-au desenat eroii din Avengers) ca să-i înlocuiască cu AI. Știu că e razna, dar doar WhatsApp-ul (ca produs Meta), este end-to-end encrypted. Și doar cu mandat de la poliție au voie să-ți citească conversațiile de acolo.

Dacă ești creator de conținut mai am câteva sugestii.

> Fă-ți un mail list.
Poate nu ești genul de persoană care scrie mailuri și nici nu intenționezi să deschizi un Newsletter. Însă real vorbind, în cazul în care îți pierzi conturile și nu te mai lasă să revii pe platformă, mailul este un contact bun. Pe orice platformă ai migra, îți poți anunța oamenii printr-un mail.

>Fă-ți propriul site
Un .ro sau .com e o metodă minunată de a-ți arhiva mai bine conținutul, de a avea o față profesională, de a-ți expune munca mai targetat pe tipul de clienți/colaboratori pe care ți-i dorești etc. E o carte de vizită. Dacă scrii chestii, pune-le și pe site, dă un share pe sm. Cândva blogurile erau la putere. Nu mai sunt, dar nu contează. E al tău. Și pe site-ul tău nu vine nimeni cu duba. Trebuie să faci ceva foarte foarte obraznic să-ți fie pus în pericol.

> Diversificare.
Știu că e greu și fiecare platformă modelează un anumit tip de a-ți spune povestea, dar dacă ești exclusiv pe Insta sau Fb ești la mila moșierului Meta. Sugestii de platforme, unde poți începe ușor-ușor să-ți construiești comunitatea:

> Substack – e o platformă similară cu Instagram, dar care are un UX chiar mai bun (mai ales pe partea de caruseluri) și are integrate niște features care-s un combo de good old fashion Blog-Tumblr + Newsletter + Patreon. Pentru scriitorii din presă și pentru cei cărora le place să scrie, în general, e un feature extraordinar. Pe mine mă găsiți aici.
Disclaimer: ăștia au custommer support uman aproape zero. Există cazuri de conturi dispărute peste noapte. Just saying. Dar tre să-ți fi făcut cineva bolmoaje la biserică să dispari și de pe Insta și de pe Substack :))

> TikTok – am refuzat multă vreme să-mi fac tiktok crezând că mă va subjuga scrollingul, dar nu s-a întâmplat. În schimb, fiindcă are un algoritm foarte sofisticat, e incredibil la a te propulsa audienței potrivite. Asta creează echo-chambers și probleme cu democrația, dar se poate întâmpla și ce am pățit eu. Am ajuns la audiență la care pe instagram n-am reușit: gen Z și suveraniști 40+. Which is awesome! Nu mai zic că mi-au bubuit statisticile și de la primul video am avut sute de mii de views. E nișat exclusiv pe interioare, deci e un content ft specific. Mă găsiți aici.

> YouTube – poate crezi că nu e un format potrivit pentru tine și poate ai dreptate. Dar eu am crezut la fel. Și-n criza pe acre am traversat-o, m-am văzut obligată de circumstanțe să mă repliez și am aflat despre mine că tânjeam după a crea conținut filmat orizontal. Apoi Live-urile sunt super tari. Stai la vorbă cu oamenii și dacă reușești să depășești anumite praguri, YouTube, spre desobire de orice altă platformă, te plătește. În curând vom da startul unei serii de 18 episoade numită Never Too Old, unde documentăm renovarea unui bloc vechi de 100 de ani. Deci vă aștept aici.

> Twitch – apropo de live-uri, platforma dedicată este Twitch. Nu am încercat, dar am văzut la unii youtuberi cum arată un live acolo și recunosc că are un UX foarte bine gândit pentru interacțiunea directă cu oamenii.

> eYou – se vrea a fi alternativa europeană la Facebook/X și se laudă că face fact checking cu AI (asta m-a descurajat puțin, deși îmi dau seama că n-ai cum să verifici mii de oameni fără automatizare), dar la modul că nu te dă jos dacă zici că pământu-i plat sau postezi fake news, ci apare o bulinuță care te deconspiră și explică care-s faptele. Are și un newsfeed interesant. E promițătoare și are HQ în România, fiind făcută de francezi stabiliți în Ro. Mă găsiți acolo ca @Zavatos.

Despre bulinuța albastră

Știu că vreți să credeți că dacă aveți Meta Verified sunteți protejați, dar e plin pe Reddit de utilizatori cu bulinuțe care și-au pierdut conturile. Nu zic că nu poate ajuta în anumite circumstanțe, însă e mainly o schemă de MK în care plătești mafiotul care pretinde că te protejează 😄.  Meta dădea înainte bulina gratis, la cerere, persoanelor relevante din online sau offline (politicieni, cântăreți, actori, jurnaliști etc).  Dar domnul Elon Muscă, când a preluat X, s-a gândit că SM prea era mână largă cu bulinu’ele, așa că a venit la Twitter (actualul X) cu schema asta genială de a face bani, în care tu plătești un abonament lunar ca să îi spui platformei că ești om. Este o găselniță și o măgărie. Platformele pot verifica foarte ușor dacă un cont e om sau nu, cerând acte de identitate. Însă cum ar mai putea Meta să facă 88 de lei pe lună (abonamentul cel mai ieftin) de la utilizatorul simplu, care plătește de frică să îi fie spart contul sau mai știu eu ce. Protecția utilizatorului ar trebui să fie un default, nu un privilegiu!!

Pentru creatorii de conținut, aflați că există încă posibilitatea să cereți bulină pentru personalități. Aparent procesul e unul riguros, trebuie să fi apărut în mass-media, în publicații established. Uneori încerci de mai multe ori și nici atunci nu ești sigur că o primești, însă merită încercat. Eu asta voi face. Vă țin la curent cu procedura.


RADIOGRAFIA PROBLEMEI

 

Este foarte grav faptul că:

> accesul la customer support uman e accesibil doar dacă plătești

> acel customer support pentru care plătești e un simulacru care nu duce, de cele mai multe ori, la rezolvarea problemei

> primul nivel de customer support e o persoană din țări unde încă se poate exploata forța de muncă cu mână de lucru ieftină (underpaid, underprepared și overworked), de aceea poți fi expediat cu “nu se poate”  într-o engleză greu de înțeles

> au dat 8000 de oameni afară acum două săptămâni și 10.000 anul trecut conform datelor pe care sunt obligați să le facă publice când fac concedieri în masă

> există riscul să-ți pierzi munca pe nedrept fără să poți ataca real decizia

> nu au birouri în țările în care activează, linii de telefon sau adrese de email în respectivele țări

Platformele astea au o putere fără precedent. Ele ridică și răstoarnă guverne, destabilizează democrații și conduc copiii către fapte necugetate. Au fost modelate în timp să creeze dependență și să genereze tot ce-i mai rău pentru noi și mai bine pt ei. Nu e nicio conspirație. Sunt procese în instanță pe toate aceste teme și prejudicii deja plătite. Dar o amendă de juma de milion de dolari e o scobitoare între dinți pentru ei. E un business model eficient într-un capitalism pe steroizi, care nu ține cont de sistemele de guvernare. Poți fi democrație, autocrație, teocrație, nu le pasă. Le pasă de piață. Și piața suntem noi: muncitori și produse deopotrivă.

O să fac niște analogii. Aș vrea să ne gândim la social media ca la un upside down din Stranger Things, în care realitatea fizică e dublată de aia digitală, și acestea se afectează ireversibil una pe cealaltă.

Aș vrea să ne gândim la SM ca la un moșier cu multe tarlale pe care mulți dintre utilizatori muncesc de rup, ceea ce îmbogățește moșierul și la schimb noi primim impresia relevanței. Să ne amintim că Meta, spre deosebire de Yt, de ex, nu-și plătește creatorii de conținut, ci îi folosește. Hai să zicem că ne folosim reciproc, dar balanța de putere e imens dezechilibrată în favoarea moșierului.

Aș vrea să ne gândim la SM ca la un proprietar care ne lasă pe noi să stăm în chirie. Fiecare cont e o locuință în care alți oameni intră. Unii sunt civilizați, alții fac pipi pe covor și alții sunt niște himere (boți) care se urcă pe masă și urlă manipulându-ți audiența. Acest proprEtar pretinde că te lasă să stai pe proprietatea lui pe gratis, că îți face o favoare. Adevărul e că noi nu stăm pe gratis acolo. Plătim cu atenția, timpul și, cel mai important, datele noastre. Acest gigant are atâtea date despre noi, încât ar putea să ne facă o clonă. Ne cunoaște până și unde ne fug ochii pe ecran, cât ne uităm la anumite lucruri, ce ne gâdilă, ce ne enervează, ce ne atrage, ce ne repugnă. Știu tot ce trebuie să știe ca să ne vândă produse. Și iluzii :).


CONCLUZII

 

Revin pe Instagram cu inima grea și încrederea praf. Mi-e inima grea pentru că eu iubesc platforma asta din anumite puncte de vedere. Pentru modul în care îmi pot spune poveștile, modul în care pot arăta altora lumea prin ochii mei, modul în care pot crea o insuliță alternativă de conținut cu adevărat folositor oamenilor. E un tip de storytelling pe care nu îl poate emula nicio altă platformă și m-am specializat, cumva, pe asta. Nu platforma e problema, ci șefii ei.

De aceea trag speranță că o să putem, prin presiune publică, să o reglementăm profund la nivel de respectare a drepturilor utilizatorilor pe modelul protecției consumatorului. Când ai o problemă cu mașina sau cu banca, dai un telefon și UN OM te rezolvă. La fel trebuie să fie și în cazul platformelor de SM. Sper la un viitor în care vom putea sancționa abuzurile și minimiza efectul devastator al acestora. Cred ferm că platformele care depășesc PIB-ul unor state ar trebui trase la răspundere corespunzător. Cred în puterea tehnologiei de a crea o lume mai bună, dacă există suficienți avertizori de integritate care s-o dirijeze în această direcție.

Și mai cred că noi, creatorii de conținut, avem nevoie de sindicat :)). Vă pupă sfecla!

Influensărul lui Schrödinger și o vizită cu arhitecți în Italia

Un hater care a fost mințit de mic că capitalismul pe steroizi funcționează mi-a zis că-s “influensărul lui Schrodinger” și asta m-a făcut să trec peste injurii și jicniri, căci mi s-a părut genială partea asta. Într-adevăr, fără Instagram care să demonstreze prin cifre că sunt “influencer“, mai am vreo putere? Mai am vreo putere fără impact?

Sunt într-o perioadă de tranziție în care multă lume din sat nu știe încă faptul că am fost ștearsă de pe fața meta-ului, prin urmare e greu de zis dacă mai am sau nu putere. Când zic putere la ce mă refer? La faptul că aveam o portavoce la gură și mesajul meu ajungea la un sat de aproape 30k oameni. Cel mai important dpdv impact era atunci când făceam strângeri de fonduri.

Iar cel mai ambițios proiect de până acum urma să înceapă luna asta.

Urma să organizez o strângere de fonduri imensă de 50 k euri mititei 🥲 pentru a restaura o clădire. De la oameni pentru oameni cu oameni. Satul zavatos urma să salveze un bloc vechi de 100 de ani. Este o provocare imensă pentru mine să strâng acești bani fără Instagram, însă până nu mă văd față în față cu neputința, voi continua să sper că pot și pe alte canale.

Apropo de renovarea blocului, săptămâna trecută am fost infiltrată într-un grup de specialiști, urcată în avion și dusă în Italia la o făbricuță de tencuieli revoluționare pentru clădiri istorice, Diasen.

Fascinant și atât de random cumva, faptul că am ajuns în acest grup închegat de Emilian Grigore de la nZEB Shop, care m-a invitat la sugestia Annei Chițan (my partner in good, Annterior Studio). Când m-au pus să mă prezint n-am știut ce să zic. Toți au răspuns simplu: “arhitectă “ “designer” “antreprenor” “inginer” “profesoară la Mincu” Ce puii mei să zic eu? Și-am bolmojit că “sunt Zavatos (încă) și sunt una dintre coordonatoarele renovării unui bloc vechi de 100 de ani”. Ce job e ăsta?

Adevărul e că eu nu sunt specialistă. Sunt doar foarte băgătoare în seamă când am un pitic pe creier. Si piticul meu e că atunci când văd clădiri care se dărâmă văd universuri întregi care mor și mă usuc pe dinăuntru când văd asta. Îmi vine să plâng. Și de băgăreață ce sunt am ajuns intr-adevăr să coordonez renovarea unui bloc. :)))

În Italia am pus pentru prima oară tencuială pe ceva și am învățat și eu cum să folosesc mistria. E important să înțeleg cu ce materiale vom lucra și cum influențează ele sănătatea și rezistența clădirii. Pentru mine acest proiect e o oportunitate constantă de învățare.

Cum eu nu sunt specialistă am căutat să mă împrietenesc cu specialiști. Și așa am convins-o pe Anna Annterior să facem împreună lucrarea asta. Și ne-am îndatorat la bănci ca să facem ceva frumos cu bani pe care nu-i avem. 😄

Eu am această credință nebună că mai sunt și alți oameni cu pitici ca mine, care vor dori să ne ajute. În sensul ăsta am făcut împreună cu Anna o asociație pe nume Grupul Civic Orașul Grădină Cuțitul de Argint și în curând vom da drumul unei strângeri de fonduri pe Galantom, ca să salvăm acest bloc și generații viitoare să se poată bucura de el. La schimb, noi vom documenta TOT, vom da acces donatorilor pe șantier și vom crea un ghid incredibil de bun (nu exagerez) aici, pe YouTube, de la diagnostic la structură la acoperiș la fațadă la casa scării la interioare.

Mă doare teribil că nu mai am acces la miile de oameni care ne-ar fi putut sprijini printr-un simplustory, însă nu ne putem opri doar fiindcă eu am fost băgată la zdup pe insta.

Dacă m-ați citit până aici sunteți eroi! Vă pupă sfecla! Sfecla lui Schrodinger, hehe.

P.s.  Cea mai sigură cale de a rămâne în legătură cu satul e să veniți pe zavatos.ro/newsletter. Iar dacă vrei să ajuți satul să existe în continuare, nu uita că poți sprijini activitatea Zavatos aici.

Mi-e dor de voi! :*

Un hater care a fost mințit de mic că capitalismul pe steroizi funcționează mi-a zis că-s “influensărul lui Schrodinger” și asta m-a făcut să trec peste injurii și jicniri, căci mi s-a părut genială partea asta. Într-adevăr, fără Instagram care să demonstreze prin cifre că sunt “influencer“, mai am vreo putere? Mai am vreo putere fără impact?

Sunt într-o perioadă de tranziție în care multă lume din sat nu știe încă faptul că am fost ștearsă de pe fața meta-ului, prin urmare e greu de zis dacă mai am sau nu putere. Când zic putere la ce mă refer? La faptul că aveam o portavoce la gură și mesajul meu ajungea la un sat de aproape 30k oameni. Cel mai important dpdv impact era atunci când făceam strângeri de fonduri.

Iar cel mai ambițios proiect de până acum urma să înceapă luna asta.

Urma să organizez o strângere de fonduri imensă de 50 k euri mititei 🥲 pentru a restaura o clădire. De la oameni pentru oameni cu oameni. Satul zavatos urma să salveze un bloc vechi de 100 de ani. Este o provocare imensă pentru mine să strâng acești bani fără Instagram, însă până nu mă văd față în față cu neputința, voi continua să sper că pot și pe alte canale.

Apropo de renovarea blocului, săptămâna trecută am fost infiltrată într-un grup de specialiști, urcată în avion și dusă în Italia la o făbricuță de tencuieli revoluționare pentru clădiri istorice, Diasen.

Fascinant și atât de random cumva, faptul că am ajuns în acest grup închegat de Emilian Grigore de la nZEB Shop, care m-a invitat la sugestia Annei Chițan (my partner in good, Annterior Studio). Când m-au pus să mă prezint n-am știut ce să zic. Toți au răspuns simplu: “arhitectă “ “designer” “antreprenor” “inginer” “profesoară la Mincu” Ce puii mei să zic eu? Și-am bolmojit că “sunt Zavatos (încă) și sunt una dintre coordonatoarele renovării unui bloc vechi de 100 de ani”. Ce job e ăsta?

Adevărul e că eu nu sunt specialistă. Sunt doar foarte băgătoare în seamă când am un pitic pe creier. Si piticul meu e că atunci când văd clădiri care se dărâmă văd universuri întregi care mor și mă usuc pe dinăuntru când văd asta. Îmi vine să plâng. Și de băgăreață ce sunt am ajuns intr-adevăr să coordonez renovarea unui bloc. :)))

În Italia am pus pentru prima oară tencuială pe ceva și am învățat și eu cum să folosesc mistria. E important să înțeleg cu ce materiale vom lucra și cum influențează ele sănătatea și rezistența clădirii. Pentru mine acest proiect e o oportunitate constantă de învățare.

Cum eu nu sunt specialistă am căutat să mă împrietenesc cu specialiști. Și așa am convins-o pe Anna Annterior să facem împreună lucrarea asta. Și ne-am îndatorat la bănci ca să facem ceva frumos cu bani pe care nu-i avem. 😄

Eu am această credință nebună că mai sunt și alți oameni cu pitici ca mine, care vor dori să ne ajute. În sensul ăsta am făcut împreună cu Anna o asociație pe nume Grupul Civic Orașul Grădină Cuțitul de Argint și în curând vom da drumul unei strângeri de fonduri pe Galantom, ca să salvăm acest bloc și generații viitoare să se poată bucura de el. La schimb, noi vom documenta TOT, vom da acces donatorilor pe șantier și vom crea un ghid incredibil de bun (nu exagerez) aici, pe YouTube, de la diagnostic la structură la acoperiș la fațadă la casa scării la interioare.

Mă doare teribil că nu mai am acces la miile de oameni care ne-ar fi putut sprijini printr-un simplustory, însă nu ne putem opri doar fiindcă eu am fost băgată la zdup pe insta.

Dacă m-ați citit până aici sunteți eroi! Vă pupă sfecla! Sfecla lui Schrodinger, hehe.

P.s.  Cea mai sigură cale de a rămâne în legătură cu satul e să veniți pe zavatos.ro/newsletter. Iar dacă vrei să ajuți satul să existe în continuare, nu uita că poți sprijini activitatea Zavatos aici.

Mi-e dor de voi! :*

Cum Meta mi-a șters un deceniu de muncă. Permanently Disabled. Fără avertizare. Fără explicații.

Autocrații tech și cum e să cauți soluții din celulă

 

Vineri dimineață, la 6:00, am pus mâna pe telefon, ca orice dependent care-și respectă rutina. Încercam să înțeleg ce citesc, dacă e o glumă sau un spam. Două mailuri succesive, trimise la 1 noaptea, mă anunțau că @zavatos și @orasul.gradina au fost suspendate. Intru pe Instagram. Nu merge. Îmi dau rapid seama că e pe bune. Ceva s-a întâmplat. Nu aveam niciun dubiu că e o eroare a unui bot. Sau să-i zic rât? Urât. “Ce-ai pățit?“ somnoros, Mihai. M-am cuibărit lângă el într-o stare de semi-șoc “O automatizare defectuoasă mi-a dat paginile de instagram jos.”

Oricine știe de Zavatos știe că de peste un deceniu fac treabă bună pe internet și că ce am construit eu e ceva diferit (folosesc cuvintele audienței mele). Cei aproape 30 de mii de consăteni, cum s-au autointitulat chiar ei, au venit organic, unul câte unul, în decurs de 11 ani, să facă parte din ceva real, bullshit free. La fiecare strigare de-a mea au pus umărul și-am strâns zeci de mii de euro împreună pentru o grămadă de cauze. Când țara arde, eu explic și-i motivez să acționeze și să aibă încredere că răzbim. Avizierul satului de pe stories era un loc unde ei își donau unii altora bilete la concerte, teatru și festivaluri. Am atâta încredere în acești străini care-și încep ziua cu o cafea și cu mine pe ecranul lor, încât anul ăsta mi-am deschis ușile casei și i-am invitat înăuntru să povestim despre șantiere, clădiri vechi și cum le putem salva. N-am fost niciodată mai conștientă ca acum de cât de important e acest sat virtual pentru mine. Când am văzut cuvântul permanently disabled am simțit că traversez un doliu. O durere profundă în tot corpul amestecată cu frică, furie și dezgust.

În prima zi mi-a fost așa rău că nu am fost în stare de nimic. Un amalgam pe care nu l-am mai simțit decât o singură dată în viață, în facultate, când lumea mi-a fugit de sub picioare în alte circumstanțe. Simțeam de parcă mi-a dat cineva un pumn în stomac și a trecut pe partea cealaltă.

De 1 mai am fost la Giurgiu și am împărțit un mic cu prietenii, vorbind despre technofeudalism (look it up) și conspirații legate de motivul suspendării mele. Căci ironia face ca în seara dinaintea eliminării mele să vin de la închiderea festivalului de documentare One World, care a tras cortina cu un documentar despre Orwell. Timp de două ore textele sale din ultima parte a vieții au fost suprapuse peste realitatea pe care o trăim astăzi. Despre legăturile între puterea guvernamentală, fscism, control, tehnologie și bani. Am plecat de acolo ușor electrocutată de adevăruri pe care le știam deja, dar pe care nimeni nu le putea articula mai bine decât autorul celei mai importante distopii scrise vreodată: 1984. Am deschis Instagramul. Pe grupul meu de prietene cineva a postat cum Disney a dat afară peste 1000 de ilustratori ca să-i înlocuiască cu AI, care-s antrenați cu munca lor de-o viață. Și am pornit un rant despre sociopați care distrug umanitatea și suferim toți de sindromul broaștei fierte, în care we are all cooked și nu ne dăm seama. Aia a fost ultima mea conversație înainte să fiu eliminată.

Vedeți voi, nu Instagramul e cel după care plâng, ci ceea ce am construit cu extrem de multă muncă și pasiune. Instagram e doar un tool, care s-a prefăcut că e un partener de cursă lungă și apoi mi-a arătat că e de fapt un abuzator, care mi-a luat portavocea de la gură și m-a trântit într-o dubă fără să-mi explice de ce. Într-o secundă, o mașinărie a decis să-mi confiște munca de-o viață, fără o explicație reală, dreptul de a mă apăra sau niște instrumente cinstite de a cere lămuriri. Cetățean Meta deportat fără motiv.

Ceea ce am construit e undeva acolo. Satul meu e pe bune. Capacitatea mea de a le vorbi și a le arăta oamenilor realitatea prin ochii mei, într-un mod care să-i miște și să conteze pentru ei, nu a dispărut. Pot să exist și să construiesc și-n alte medii, pe alte platforme sau în afara lor. Însă oamenii, când deschid ochii, intră pe instagram și impactul pe care o astfel de platformă îl face posibil, nu mai e același. Ori pentru mine a înclina compasul înspre o lume un pic mai suportabilă e esențial. Și aici intervine problema. Ce facem când vocea noastră și impactul nostru depinde de un gigant care scoate ștecherul din priză când vrea el?

Traseul e așa. Faci un produs tech bun. Devine popular. Devine o dependență. Un gigant vine și-l cumpără. Oligopol. Monopol. Faci produsul tech mai scump, dar mai puțin bun decât era înainte. Reclame, subscripții, bife. Devine insuportabil. Orice scroll e o goană după dopamină care încearcă să se agațe de ceva care contează într-o mare de reclame, sugestii mulate pe obiceiurile tale de consum și AI slop. Nu mai știi ce e real și ce nu. Ești alienat. Dar rămâi acolo sperând. Într-o zi pe oamenii care-ți plăceau nu-i mai vezi. Dispar din feed, din rutină, din minte. Și dacă au ghinion ca mine, dispar de tot fiindcă gigantul îi elimină.

Drepturi de exprimare? De apărare? De autor? De acces la datele tale? De ce ți le-ar da? Cu ce poți tu să-i convingi să fie corecți față de lume? Ai bani să te judeci cu giganți? Căci ei au. Meta a dat afară peste 10.000 de persoane. Pe o parte i-au înlocuit cu AI și o altă parte au făcut outsourcing în țări cu mână de lucru ieftină și vorbitori de engleză greu de decriptat. Cum a fost băiatul din alt colț de lume, care mi-a făcut un simulacru de customer support. Nu fiindcă era rău intenționat, ci fiindcă era nepregătit și nu-i păsa suficient cât să găsească soluții. La băiatul prost plătit cu engleză inteligibilă am ajuns după ce am plătit bani. Meta Business Premium îi zic ei. Un abonament de 880 de lei pe lună ca să poți vorbi cu un OM.

Așa arată distopiile. Iar eu de o săptămână trăiesc un scenariu pe care nici Kafka nu și-l putea imagina.

Așa arată abuzul și lipsa de reglementare. Așa arată minunata lume liberă a miliardarilor care ne controlează viețile pentru profit.

Despre faptul că m-a catapultat în precaritate financiară, căci clienții mei vin de pe instagram, și mi-a ridicat cortizolul la stele în condițiile unei boli autoimune grave, poate vorbesc altă dată. Dacă ar fi fost un raport echilibrat de putere aș fi putut cere prejudicii în instanță. Însă perspectiva unui proces, pe care să mi-l permit, este la fel de îndepărtată ca cea a unui viitor în care oamenii chiar sunt respectați și ascultați.

Ca să închei ca un boomer nostalgic: Un fleac. M-au ciuruit.

Autocrații tech și cum e să cauți soluții din celulă

 

Vineri dimineață, la 6:00, am pus mâna pe telefon, ca orice dependent care-și respectă rutina. Încercam să înțeleg ce citesc, dacă e o glumă sau un spam. Două mailuri succesive, trimise la 1 noaptea, mă anunțau că @zavatos și @orasul.gradina au fost suspendate. Intru pe Instagram. Nu merge. Îmi dau rapid seama că e pe bune. Ceva s-a întâmplat. Nu aveam niciun dubiu că e o eroare a unui bot. Sau să-i zic rât? Urât. “Ce-ai pățit?“ somnoros, Mihai. M-am cuibărit lângă el într-o stare de semi-șoc “O automatizare defectuoasă mi-a dat paginile de instagram jos.”

Oricine știe de Zavatos știe că de peste un deceniu fac treabă bună pe internet și că ce am construit eu e ceva diferit (folosesc cuvintele audienței mele). Cei aproape 30 de mii de consăteni, cum s-au autointitulat chiar ei, au venit organic, unul câte unul, în decurs de 11 ani, să facă parte din ceva real, bullshit free. La fiecare strigare de-a mea au pus umărul și-am strâns zeci de mii de euro împreună pentru o grămadă de cauze. Când țara arde, eu explic și-i motivez să acționeze și să aibă încredere că răzbim. Avizierul satului de pe stories era un loc unde ei își donau unii altora bilete la concerte, teatru și festivaluri. Am atâta încredere în acești străini care-și încep ziua cu o cafea și cu mine pe ecranul lor, încât anul ăsta mi-am deschis ușile casei și i-am invitat înăuntru să povestim despre șantiere, clădiri vechi și cum le putem salva. N-am fost niciodată mai conștientă ca acum de cât de important e acest sat virtual pentru mine. Când am văzut cuvântul permanently disabled am simțit că traversez un doliu. O durere profundă în tot corpul amestecată cu frică, furie și dezgust.

În prima zi mi-a fost așa rău că nu am fost în stare de nimic. Un amalgam pe care nu l-am mai simțit decât o singură dată în viață, în facultate, când lumea mi-a fugit de sub picioare în alte circumstanțe. Simțeam de parcă mi-a dat cineva un pumn în stomac și a trecut pe partea cealaltă.

De 1 mai am fost la Giurgiu și am împărțit un mic cu prietenii, vorbind despre technofeudalism (look it up) și conspirații legate de motivul suspendării mele. Căci ironia face ca în seara dinaintea eliminării mele să vin de la închiderea festivalului de documentare One World, care a tras cortina cu un documentar despre Orwell. Timp de două ore textele sale din ultima parte a vieții au fost suprapuse peste realitatea pe care o trăim astăzi. Despre legăturile între puterea guvernamentală, fscism, control, tehnologie și bani. Am plecat de acolo ușor electrocutată de adevăruri pe care le știam deja, dar pe care nimeni nu le putea articula mai bine decât autorul celei mai importante distopii scrise vreodată: 1984. Am deschis Instagramul. Pe grupul meu de prietene cineva a postat cum Disney a dat afară peste 1000 de ilustratori ca să-i înlocuiască cu AI, care-s antrenați cu munca lor de-o viață. Și am pornit un rant despre sociopați care distrug umanitatea și suferim toți de sindromul broaștei fierte, în care we are all cooked și nu ne dăm seama. Aia a fost ultima mea conversație înainte să fiu eliminată.

Vedeți voi, nu Instagramul e cel după care plâng, ci ceea ce am construit cu extrem de multă muncă și pasiune. Instagram e doar un tool, care s-a prefăcut că e un partener de cursă lungă și apoi mi-a arătat că e de fapt un abuzator, care mi-a luat portavocea de la gură și m-a trântit într-o dubă fără să-mi explice de ce. Într-o secundă, o mașinărie a decis să-mi confiște munca de-o viață, fără o explicație reală, dreptul de a mă apăra sau niște instrumente cinstite de a cere lămuriri. Cetățean Meta deportat fără motiv.

Ceea ce am construit e undeva acolo. Satul meu e pe bune. Capacitatea mea de a le vorbi și a le arăta oamenilor realitatea prin ochii mei, într-un mod care să-i miște și să conteze pentru ei, nu a dispărut. Pot să exist și să construiesc și-n alte medii, pe alte platforme sau în afara lor. Însă oamenii, când deschid ochii, intră pe instagram și impactul pe care o astfel de platformă îl face posibil, nu mai e același. Ori pentru mine a înclina compasul înspre o lume un pic mai suportabilă e esențial. Și aici intervine problema. Ce facem când vocea noastră și impactul nostru depinde de un gigant care scoate ștecherul din priză când vrea el?

Traseul e așa. Faci un produs tech bun. Devine popular. Devine o dependență. Un gigant vine și-l cumpără. Oligopol. Monopol. Faci produsul tech mai scump, dar mai puțin bun decât era înainte. Reclame, subscripții, bife. Devine insuportabil. Orice scroll e o goană după dopamină care încearcă să se agațe de ceva care contează într-o mare de reclame, sugestii mulate pe obiceiurile tale de consum și AI slop. Nu mai știi ce e real și ce nu. Ești alienat. Dar rămâi acolo sperând. Într-o zi pe oamenii care-ți plăceau nu-i mai vezi. Dispar din feed, din rutină, din minte. Și dacă au ghinion ca mine, dispar de tot fiindcă gigantul îi elimină.

Drepturi de exprimare? De apărare? De autor? De acces la datele tale? De ce ți le-ar da? Cu ce poți tu să-i convingi să fie corecți față de lume? Ai bani să te judeci cu giganți? Căci ei au. Meta a dat afară peste 10.000 de persoane. Pe o parte i-au înlocuit cu AI și o altă parte au făcut outsourcing în țări cu mână de lucru ieftină și vorbitori de engleză greu de decriptat. Cum a fost băiatul din alt colț de lume, care mi-a făcut un simulacru de customer support. Nu fiindcă era rău intenționat, ci fiindcă era nepregătit și nu-i păsa suficient cât să găsească soluții. La băiatul prost plătit cu engleză inteligibilă am ajuns după ce am plătit bani. Meta Business Premium îi zic ei. Un abonament de 880 de lei pe lună ca să poți vorbi cu un OM.

Așa arată distopiile. Iar eu de o săptămână trăiesc un scenariu pe care nici Kafka nu și-l putea imagina.

Așa arată abuzul și lipsa de reglementare. Așa arată minunata lume liberă a miliardarilor care ne controlează viețile pentru profit.

Despre faptul că m-a catapultat în precaritate financiară, căci clienții mei vin de pe instagram, și mi-a ridicat cortizolul la stele în condițiile unei boli autoimune grave, poate vorbesc altă dată. Dacă ar fi fost un raport echilibrat de putere aș fi putut cere prejudicii în instanță. Însă perspectiva unui proces, pe care să mi-l permit, este la fel de îndepărtată ca cea a unui viitor în care oamenii chiar sunt respectați și ascultați.

Ca să închei ca un boomer nostalgic: Un fleac. M-au ciuruit.

Cum îți educi ochiul?

Gusturile se discută. Lăsați prostiile. Doar că se discută pe măsură ce ne educăm. Și eu am trecut de la a-mi tapeta ușa cu autocolant care imită lemnul la a-mi face ușă de lemn masiv fiindcă nu-mi mai place plasticul. E gradual. Și de aia eu nu critic hăhăindu-mă răutăcios (poate doar amuzant) fiindcă mă gândesc la cum eram eu, cea entuziasmată de DIY teribil, și-mi dau seama că ce a funcționat pentru mine a fost contactul cu bunul gust. Educația și expunerea la frumos, calitate și măiestrie sunt cheia. Prin urmare am încropit această listă cu paginile de design interior, arhitectură și artă, pe care le urmăresc eu pentru a-mi spori cunoașterea și a-mi cultiva constant gustul.
Bunul gust vine mână în mână cu un sistem de gândire, o abordare asupra vieții care readuce în prim plan ceva ce țăranii noștri știau intuitiv: răbdarea, priceperea, artisticitatea, meșteșugul fac viața să merite. Toate astea sunt la baza designului premium, arhitecturii cu sens, amenajărilor cu cap. Apoi, a-ți cultiva gustul se simte aproape ca un gest rebel, fiindcă respinge consumerismul și ritmul alert nefiresc, care ne e băgat pe gât. Așadar iată ce poți urmări ca să înveți cum să recunoști ce-i yay și ce-i nay.
Youtube CHANNELS I LAV
Gusturile se discută. Lăsați prostiile. Doar că se discută pe măsură ce ne educăm.
Și eu am trecut de la a-mi tapeta ușa cu autocolant care imită lemnul la a-mi face ușă de lemn masiv fiindcă nu-mi mai place plasticul. E gradual. Și de aia eu nu critic hăhăindu-mă răutăcios (poate doar amuzant) fiindcă mă gândesc la cum eram eu, cea entuziasmată de DIY teribil, și-mi dau seama că ce a funcționat pentru mine a fost contactul cu bunul gust. Educația și expunerea la frumos, calitate și măiestrie sunt cheia. Prin urmare am încropit această listă cu paginile de design interior, arhitectură și artă, pe care le urmăresc eu pentru a-mi spori cunoașterea și a-mi cultiva constant gustul.
Bunul gust vine mână în mână cu un sistem de gândire, o abordare asupra vieții care readuce în prim plan ceva ce țăranii noștri știau intuitiv: răbdarea, priceperea, artisticitatea, meșteșugul fac viața să merite. Toate astea sunt la baza designului premium, arhitecturii cu sens, amenajărilor cu cap. Apoi, a-ți cultiva gustul se simte aproape ca un gest rebel, fiindcă respinge consumerismul și ritmul alert nefiresc, care ne e băgat pe gât. Așadar iată ce poți urmări ca să înveți cum să recunoști ce-i yay și ce-i nay.
Youtube CHANNELS I LAV

Never Too Small
My fav YouTube Channel

Caroline Winkler
My fav YouTube Influencer

CONTURI DE INSTAGRAM
De la minimalism adevărat la interioare flamboaiante la normalitate cozy

Historiska Hem
@historiskahem

Mirko Gentile
@akindofhome

Christopher Horwood
@horwoodphoto

Historiska Hem
@historiskahem

Mirko Gentile
@akindofhome

Christopher Horwood
@horwoodphoto

AD Polonia
@archdigestpolska 

Frantastic Frank Berlin
@fantasticfrankberlin

Inigo
@inigo.house

Zasoby Studio
@zasoby.studio

AD Polonia
@archdigestpolska 

Frantastic Frank Berlin
@fantasticfrankberlin

Inigo
@inigo.house

Zasoby Studio
@zasoby.studio

Marco Mansi
@marco_mansi_

BCDF Studio
@bcdfstudio

Studio Valle de Valle
@valledevalle

Pamono
@pamono

Marco Mansi
@marco_mansi_

BCDF Studio
@bcdfstudio

Studio Valle de Valle
@valledevalle

Pamono
@pamono

Picnic for Lunch | Spaces and Places
@picnicforlaun

Michael Sinclair
@michaelsinclair

Rosie Uniacke
@rosieuniacke

Picnic for Lunch | Spaces and Places
@picnicforlaun

Michael Sinclair
@michaelsinclair

Rosie Uniacke
@rosieuniacke

Lone Fox
@lonefoxhome

Fiona Duke Interiors
@fionadukeinteriors

Alpine Spaces
@alpine.spaces

Lone Fox
@lonefoxhome

Fiona Duke Interiors
@fionadukeinteriors

Alpine Spaces
@alpine.spaces

Durietz Design
@durietzdesign

Molly Berry
@luna_zorro

Architectural Digest
@archidigest

8 Holland Street
@8hollandstreet

Durietz Design
@durietzdesign

Molly Berry
@luna_zorro

Architectural Digest
@archidigest

8 Holland Street
@8hollandstreet

Nora Chou
@nora_chou_

Partnership Editions
@partnershipeditions

Erin Shuford
@refurbishedish

Cabana Magazine
@cabanamagazine

Nora Chou
@nora_chou_

Partnership Editions
@partnershipeditions

Erin Shuford
@refurbishedish

Cabana Magazine
@cabanamagazine

The World of Interiors
@theworldofinteriors

Mood Authors
@moodauthors

Chinoiserie And Chintz
@chinoiserieandchintz


The World of Interiors
@theworldofinteriors

Mood Authors
@moodauthors

Chinoiserie And Chintz
@chinoiserieandchintz

Dana Veinroth
@astrosoundscapes

Louise Roe Home
@louiseroehome

House and Garden Magazine
@houseandgardenuk

deVOL Kitchens
@devolkitchens

Dana Veinroth
@astrosoundscapes

Louise Roe Home
@louiseroehome

House and Garden Magazine
@houseandgardenuk

deVOL Kitchens
@devolkitchens

Reform
@reformcph

Emily Forgot
@emilyforgot

Laura Stepehens
@laurastephensid

Ari Kellerman
@arikellerman

Reform
@reformcph

Emily Forgot
@emilyforgot

Laura Stepehens
@laurastephensid

Ari Kellerman
@arikellerman

DESIGNERI DE INTERIOR ROMÂNI

Pe măsură ce România se civilizează și dezvoltă și puterea financiară crește (sperăm la o distribuire cât mai echitabilă, dar asta e altă discuție), atenția la arhitectura interioară, exterioară și peisagistică crește. Și odată cu ea se diversifică și vocile. Ușor-ușor designul interior rezidențial a devenit o industrie în România post-decembristă. Evident traversează tot felul de etape încercând să prindem din urmă țări cu tradiții de zeci, sute de ani în spate.

Una dintre aceste etape, care a devenit practica de bază, este designul de formă, cu randări perfecte, pliate perfect pe dezvoltarea imobiliară alimentată de profit și nu de vreo filozofie de locuire. Apoi ai o practică mai arhitecturală, tot cu randări la bază, care țintește să ajungă în reviste și bienale, dar care abordează totul într-un mod steril raportat la ce înseamnă viața unui om într-o casă. Însă în ultimul deceniu, odată cu creșterea nivelului de conștientizare al fondului deja construit, atât arhitectura, cât și designul și-a găsit o nouă nișă de specialiști.

Voci care abordează nu doar formal un spațiu, ci cu atenție la istoria lui, la mediul în care “respiră”, la contextul care ne modelează viața și la cum poate rămâne valid într-un viitor îndepărtat.

Acești specialiști au abordare ancorată în filozofie și etică. Ei sunt atenți la materialele folosite, la proveniența lor, la păstrarea caracterului inițial și capacitatea lui de a fi modelat în ceva adaptat nevoilor contemporane.

Ei creează spații cu suflet, cu omul în centru și respect față de viziunea inițială a celui care construit clădirea. Ei îmbină design contemporan cu piese second-hand, introduc arta în fiecare încăpere, esteticul și funcționalul sunt legate ombilical, fac alegeri conștiente dpdv al impactului asupra mediului și construiesc mici universuri complexe care să treacă testul timpului. Iată câteva dintre aceste voci.

Annterior Studio
@annterior_studio

Interiorscape Design
@interiorscape_design

Claar Architects
@claararchitects

Annterior Studio
@annterior_studio

Interiorscape Design
@interiorscape_design

Claar Architects
@claararchitects

PUBLICAȚII

Avantajul la digital e că poți să dai zoom pe detalii care te interesează, dar vine la pachet cu supraexcitarea creierașului nostru, care încearcă să stocheze informația aia printre mii și mii de alte imagini prin care ai scrollat. Cu printul e altă poveste. Printul încetinește ritmul, calmează mintea și ajută la învățare. Oi fi eu de modă veche, dar eu nu pot studia de pe digital. Am nevoie să dau pagina și să subliniez.

Prin urmare, dacă e o publicație de profil pe care s-o recomand din inima, aceea este IGLOO. Publicație 100% românească cu texte foarte bune care te lasă la finalul lecturii cu senzația că ai investit timp, nu ai pierdut timp.

Avantajul la digital e că poți să dai zoom pe detalii care te interesează, dar vine la pachet cu supraexcitarea creierașului nostru, care încearcă să stocheze informația aia printre mii și mii de alte imagini prin care ai scrollat. Cu printul e altă poveste.

Printul încetinește ritmul, calmează mintea și ajută la învățare. Oi fi eu de modă veche, dar eu nu pot studia de pe digital. Am nevoie să dau pagina și să subliniez.

Prin urmare, dacă e o publicație de profil pe care s-o recomand din inimă, aceea este IGLOO. Publicație 100% românească cu texte foarte bune, care te lasă la finalul lecturii cu senzația că ai investit timp, nu ai pierdut timp.

SHOWROOMS

Online-ul și revistele îs una, dar ca să recunoști un material și o formă bună dincolo de pixeli, trebuie să pui mâna pe ele, să le vezi în context, să le analizezi la fața locului. În ideea asta am încropit o listă cu acele locuri în care eu mă duc, spre disperarea vendorilor 😅, în vizită de studiu. Vendorii buni din industria asta știu că deciziile ce țin de casele noastre e bine să nu fie impulsive și vizitele sunt cu bătaie lungă. Azi vii, peste o lună poate cumperi.

Nu vă fie teamă sau rușine să mergeți într-un loc fără să cumpărați. Dacă simțiți presiune sau mergeți acolo și se instalează o atmosferă apăsătoare, sure, ieșiți frumos pe ușă.

Vendorii buni, care fac business cu design adevărat, nu îs târgoveți. Ei știu că au ales o nișă premium, știu că din 10 clienți doar unul pleacă acasă cu un produs și e normalitatea acestei industrii. Nu lăsați timiditatea să vă împiedice să intrați în locuri care nu-s de buzunarul vostru. Poate azi nu-s, dar mâine situația se schimbă și reveniți acolo.

Showroom-urile cu design de calitate, atât nou, cât și vintage, se întețesc și odată cu ele sporește și capacitatea noastră de a recunoaște calitatea. Iată câteva dintre ele.

Heartwood
@heartwood.ro

Circa 1703-3071 | Laura Paraschiv
@circa_1703_3071

Sertar Magic
@sertar_magic

Heartwood
@heartwood.ro

Circa 1703-3071 | Laura Paraschiv
@circa_1703_3071

Sertar Magic
@sertar_magic

ICONIST
@iconist.ro

The Edit
@theedit.ro

Staplez
@staplez.ro

ICONIST
@iconist.ro

The Edit
@theedit.ro

Staplez
@staplez.ro

ARHITECTURĂ ȘI RESTAURARE
Studiouri de arhitectură românești

Cerc Studio
@cerc.studio

Cumulus
@cumulus.ro

Casa Ienăchiță
@casa_ienachita

Cerc Studio
@cerc.studio

Cumulus
@cumulus.ro

Casa Ienăchiță
@casa_ienachita

Despre Locuire, Design și Arhitectură scriu periodic. Pentru ponturi și inspirație vezi toate materialele aici.

Despre Locuire, Design și Arhitectură scriu periodic. Pentru ponturi și inspirație vezi toate materialele aici.

Ai o locuință veche. Let’s fix it!

Fie că vorbim de blocuri interbelice, apartamente comuniste sau case țărănești, cam tot ce e construit înainte de anii ’80 are o calitate rară în zilele noastre: identitate.

Locuințele vechi au trecut testul timpului, au personalitate, au poveste și istorie, au particularități care le fac interesante. Inevitabil și traiul în ele poate fi interesant. Asta dacă nu ștergem cu buretele identitatea inițială. Straturi de semnificație, migală și frumos sunt acoperite azi de polistiren, ochii clădirilor sunt înlouiți cu PVC, iar deciziile de deisgn sunt luate de showroom-urile depozitelor și de trenduri. Totul arată copy paste, într-un efort al sistemului actual de ne băga în cutiuțe standard. Conformism care se răsfrânge apoi în toate cotloanele vieții noastre.

Cu cât deciziile sunt mai intenționale și mai ancorate în identitatea inițială a unui loc, cu atât șansele de a crea spații contemporane cu sens, frumoase și eficiente deopotrivă, sunt mai mari.

Fie că vorbim de blocuri interbelice, apartamente comuniste sau case țărănești, cam tot ce e construit înainte de anii ’80 are o calitate rară în zilele noastre: identitate.

Locuințele vechi au trecut testul timpului, au personalitate, au poveste și istorie, au particularități care le fac interesante. Inevitabil și traiul în ele poate fi interesant. Asta dacă nu ștergem cu buretele identitatea inițială. Straturi de semnificație, migală și frumos sunt acoperite azi de polistiren, ochii clădirilor sunt înlouiți cu PVC, iar deciziile de deisgn sunt luate de showroom-urile depozitelor și de trenduri. Totul arată copy paste, într-un efort al sistemului actual de ne băga în cutiuțe standard. Conformism care se răsfrânge apoi în toate cotloanele vieții noastre.

Cu cât deciziile sunt mai intenționale și mai ancorate în identitatea inițială a unui loc, cu atât șansele de a crea spații contemporane cu sens, frumoase și eficiente deopotrivă, sunt mai mari.

 

ethos

ethos

  1. Specificul casei
    Păstrăm caracterul arhitectural interior și exterior. Fiecare locuință are particularitățile ei, care o fac să fie ce este. Ex: podeaua, ușile, anumite stucaturi etc. Unele elemente merită păstrate, altele trebuie refăcute, altele nu sunt valoroase. Acestea se evaluează la fața locului.
  2. Intervenții conforme
    Adaptarea la norme contemporane de trai cu atenție la caracterul inițial. Intervenții moderne ce respectă fondul deja construit.
  3. Trecutul e personal
    Designul interior își găsește inspirație și în istoricul casei (prin mâinile cui a trecut și ce urme a lăsat pe care le putem reinterpreta într-un mod creativ). Nu ștergem cu buretele istoria, dar nici nu facem capsule ale timpului. Spațiul va reflecta epoca în care trăim, cu nițică inspirație din ce era el înainte.
  4. Localism
    Dacă locuința are un specific local suntem atenți la el. Dacă s-a lucrat cu materiale locale căutăm meșteri locali sau persoane care cunosc tehnica necesară reparațiilor/reconstrucțiilor/restaurărilor. Localismul are și o componentă ecologică, întrucât dacă resursele sunt din zonă, mediul e mai puțin afectat, iar economia zonei e încurajată. Încercăm pe cât posibil să lucrăm cu materiale din zonă, cu obiecte și mobilier din târguri locale și ateliere din zona respectivă geografică.
  5. Sănătate și Mediu
    Căutăm pe cât posibil să lucrăm cu materiale naturale. Evităm plasticul pe cât posibil (polistiren, pal, pvc). Încercăm să lucrăm cu materiale sănătoase naturale, cât mai ușor de găsit în zonă (acolo unde e posibil): lemn, piatră, metal, lut, nisip etc.
  6. Recuperare
    În aceeași idee de grijă pentru mediu, suntem atenți la cât gunoi producem cu o renovare. Când facem o debarasare fără atenție riscăm să aruncăm lucruri ce ne pot fi de folos. De multe ori piese de mobilier, de artă, ustensile au nevoie doar de o curățare și o reconfigurare, nicidecum de înstrăinare la groapa de gunoi.
  7. Value for money
    Combinăm SH (târguri, vintage shops și hale cu vechituri) cu Mass Market (depozite) cu Custom Made (ateliere și firme care fac pe comandă) într-un mod care să fie cât mai eficient dpdv financiar.

Acestea nu sunt reguli obligatorii, ci un îndrumar ideal la care e de bun augur să ne raportăm în timpul lucrărilor și la care putem reveni de fiecare dată când simțim nevoia. Cu cât ținem cont de mai multe puncte din el, cu atât rezultatul va fi mai bun, mai plin de semnificație și bucuria de la final mai împlinitoare.

  1. Specificul casei
    Păstrăm caracterul arhitectural interior și exterior. Fiecare locuință are particularitățile ei, care o fac să fie ce este. Ex: podeaua, ușile, anumite stucaturi etc. Unele elemente merită păstrate, altele trebuie refăcute, altele nu sunt valoroase. Acestea se evaluează la fața locului.
  2. Intervenții conforme
    Adaptarea la norme contemporane de trai cu atenție la caracterul inițial. Intervenții moderne ce respectă fondul deja construit.
  3. Trecutul e personal
    Designul interior își găsește inspirație și în istoricul casei (prin mâinile cui a trecut și ce urme a lăsat pe care le putem reinterpreta într-un mod creativ). Nu ștergem cu buretele istoria, dar nici nu facem capsule ale timpului. Spațiul va reflecta epoca în care trăim, cu nițică inspirație din ce era el înainte.
  4. Localism
    Dacă locuința are un specific local suntem atenți la el. Dacă s-a lucrat cu materiale locale căutăm meșteri locali sau persoane care cunosc tehnica necesară reparațiilor/reconstrucțiilor/restaurărilor. Localismul are și o componentă ecologică, întrucât dacă resursele sunt din zonă, mediul e mai puțin afectat, iar economia zonei e încurajată. Încercăm pe cât posibil să lucrăm cu materiale din zonă, cu obiecte și mobilier din târguri locale și ateliere din zona respectivă geografică.
  5. Sănătate și Mediu
    Căutăm pe cât posibil să lucrăm cu materiale naturale. Evităm plasticul pe cât posibil (polistiren, pal, pvc). Încercăm să lucrăm cu materiale sănătoase naturale, cât mai ușor de găsit în zonă (acolo unde e posibil): lemn, piatră, metal, lut, nisip etc.
  6. Recuperare
    În aceeași idee de grijă pentru mediu, suntem atenți la cât gunoi producem cu o renovare. Când facem o debarasare fără atenție riscăm să aruncăm lucruri ce ne pot fi de folos. De multe ori piese de mobilier, de artă, ustensile au nevoie doar de o curățare și o reconfigurare, nicidecum de înstrăinare la groapa de gunoi.
  7. Value for money
    Combinăm SH (târguri, vintage shops și hale cu vechituri) cu Mass Market (depozite) cu Custom Made (ateliere și firme care fac pe comandă) într-un mod care să fie cât mai eficient dpdv financiar.

Acestea nu sunt reguli obligatorii, ci un îndrumar ideal la care e de bun augur să ne raportăm în timpul lucrărilor și la care putem reveni de fiecare dată când simțim nevoia. Cu cât ținem cont de mai multe puncte din el, cu atât rezultatul va fi mai bun, mai plin de semnificație și bucuria de la final mai împlinitoare.

consultanta la fata locului
330 eur + transport*

consultanta la fata locului
330 eur + transport*

  • Vin la tine acasă
  • Evaluăm situația la fața locului: poze, filmări, notițe, istoricul casei
  • Evaluăm locația în care este așezată și dacă există specific local
  • Îmi spui ce ți-ai dori și ce resurse ai
  • Decidem ce merită păstrat și ce nu
  • Îți fac un plan de șantier cu etapele de lucru și specialiștii necesari
  • Îți fac câte o schiță** pentru fiecare încăpere ce cuprinde baza (podea, pereți, tavan) și poziționarea mobilei. Pentru plan de amenajare complet, cu trimitere la furnizori/distribuitori exacți, vezi Pachetul Plan de Amenajare
  • Dacă proiectul e și despre exteriorul casei, se va furniza un document cu îndrumar de bune practici și o listă cu specialiștii necesari lucrării

Îndrumar de Șantier 
Rezultatul final este un îndrumar sub forma unui folder cu toate aceste resurse, care va fi ghidul tău de bază. Documentele le poți și printa și pune într-o mapă pe care o poți deschide în fiecare etapă a lucrărilor ca să te asiguri că ai rămas pe drumul cel bun.

*Dacă locația e în afara Bucureștiului.
**Zavatos nu e fană randări 3D și simulări AI. Schițele sunt realizate de mână pe pozele făcute la fața locului.

Important!
Permisiunea de a face publice imaginile (cu păstrarea anonimatului la cererea clientului) est eobligatorie. Scopul suprem al acestor consultații este să generăm educație publică în acest fel și să încurajăm alte persoane să-și aplece atenția asupra clădirilor dinaintea anilor ’80.

  • Vin la tine acasă
  • Evaluăm situația la fața locului: poze, filmări, notițe, istoricul casei
  • Evaluăm locația în care este așezată și dacă există specific local
  • Îmi spui ce ți-ai dori și ce resurse ai
  • Decidem ce merită păstrat și ce nu
  • Îți fac un plan de șantier cu etapele de lucru
  • Îți fac câte o schiță** pentru fiecare încăpere ce cuprinde baza (podea, pereți, tavan) și poziționarea mobilei. Pentru plan de amenajare complet, cu trimitere la furnizori/distribuitori exacți, vezi Pachetul Plan de Amenajare
  • Dacă proiectul e și despre exteriorul casei, se va furniza un document cu îndrumar de bune practici și o listă cu specialiștii necesari lucrării

Îndrumar de Șantier 
Rezultatul final este un îndrumar sub forma unui folder cu toate aceste resurse, care va fi ghidul tău de bază. Documentele le poți și printa și pune într-o mapă pe care o poți deschide în fiecare etapă a lucrărilor ca să te asiguri că ai rămas pe drumul cel bun.

*Dacă locația e în afara Bucureștiului.
**Zavatos nu e fană randări 3D și simulări AI. Schițele sunt realizate de mână pe pozele făcute la fața locului.

Important!
Permisiunea de a face publice imaginile (cu păstrarea anonimatului la cererea clientului) est eobligatorie. Scopul suprem al acestor consultații este să generăm educație publică în acest fel și să încurajăm alte persoane să-și aplece atenția asupra clădirilor dinaintea anilor ’80.

Plan de amenajare toata casa
90 eur/încapere

Plan de amenajare toata casa
90 eur/încapere

Planul de amenajare este continuarea Consultanței la fața locului. Fără consultanță nu se poate face planul de amenajare. Acesta include:

  • Schițe* concrete cu propunerea de amenajare
  • O sesiune de feedback și ajustarea schițelor inițiale la acesta
  • Un document cu fiecare piesă de mobilier și obiect din amenajare cu link către furnizor/distribuitor
  • Acolo unde se propun piese SH/Vintage se vor da referințe vizuale cu ce trebuie căutat și se va primi o listă cu surse de urmărit (magazine online/offline, târguri, hale, grupuri de marketplace)

Important!
Pachetele nu includ gestionarea șantierului. Îndrumarul din Pachetul de Consultanță e gândit de așa natură încât să ghideze beneficiarul.

Zavatos nu e fană randări 3D și simulări AI. Schițele sunt realizate de mână pe pozele făcute la fața locului.

Planul de amenajare este continuarea Consultanței la fața locului. Fără consultanță nu se poate face planul de amenajare. Acesta include:

  • Schițe* concrete cu propunerea de amenajare
  • O sesiune de feedback și ajustarea schițelor inițiale la acesta
  • Un document cu fiecare piesă de mobilier și obiect din amenajare cu link către furnizor/distribuitor
  • Acolo unde se propun piese SH/Vintage se vor da referințe vizuale cu ce trebuie căutat și se va primi o listă cu surse de urmărit (magazine online/offline, târguri, hale, grupuri de marketplace)

Important!
Pachetele nu includ gestionarea șantierului. Îndrumarul din Pachetul de Consultanță e gândit de așa natură încât să ghideze beneficiarul.
*Zavatos nu e fană randări 3D și simulări AI. Schițele sunt realizate de mână pe pozele făcute la fața locului.

quick fixes
110 eur / camera*

quick fixes
110 eur / camera*

Pentru cei care au o cameră ce le dă de furcă, am gândit acest pachet în care ne concentrăm atenția pe o singură încăpere, după cum urmează.

  • Îmi trimiți o poză cu spațiul
  • Îmi spui ce ți-ai dori și purtăm o discuție mai amplă despre istoricul locuinței
  • Îți fac niște schițe cu propuneri și idei de amenajare

*Dacă ești student/ă costul e redus la 80 eur/cameră.
Camera va fi, potențial, utilizată ca studiu de caz pe Social Media, cu păstrarea anonimatului beneficiarului (la cerere).

Pentru cei care au o cameră ce le dă de furcă, am gândit acest pachet în care ne concentrăm atenția pe o singură încăpere, după cum urmează.

  • Îmi trimiți o poză cu spațiul
  • Îmi spui ce ți-ai dori și purtăm o discuție mai amplă despre istoricul locuinței
  • Îți fac niște schițe cu propuneri și idei de amenajare

*Dacă ești student/ă costul e redus la 80 eur/cameră.

Camera va fi, potențial, utilizată ca studiu de caz pe Social Media, cu păstrarea anonimatului beneficiarului (la cerere).

p.s.

Dacă ai un proiect ce necesită o abordare specială, căreia nu i-ai găsit locul în pachetele de mai sus, nu ezita să-mi scrii pe info@zavatos.com. Au fost cazuri când consătenii m-au chemat doar să fac o evaluare la fața locului, care să-i ajute să ia o decizie de achiziționare sau să le furnizez un document cu bune practici pt locuința lor, fără alte planuri. Deci nu ezita să-mi scrii și găsim o soluție.

Reiterare! În pachete intră realizarea unui material destinat social media (de tipul acestuia), întrucât fiecare caz e o nouă oportunitate de a încuraja alți oameni să repare, să renoveze, să restaureze, să dea o șansă locuințelor vechi care sunt distruse, demolate sau complet mutilate până nu mai rămâne nimic din ceea ce le făcea speciale. Anonimitatea adreselor și beneficiarilor va fi, desigur, păstrată, cu excepția celor care își doresc să apară în material.

Scopul principal e să popularizăm cât mai mult aceste conversii de spații vechi în locuințe iubite. Împreună salvăm universuri întregi și le ducem poveștile mai departe.

Dacă ai un proiect ce necesită o abordare specială, căreia nu i-ai găsit locul în pachetele de mai sus, nu ezita să-mi scrii pe info@zavatos.com. Au fost cazuri când consătenii m-au chemat doar să fac o evaluare la fața locului, care să-i ajute să ia o decizie de achiziționare sau să le furnizez un document cu bune practici pt locuința lor, fără alte planuri. Deci nu ezita să-mi scrii și găsim o soluție.

Reiterare! În pachete intră realizarea unui material destinat social media (de tipul acestuia), întrucât fiecare caz e o nouă oportunitate de a încuraja alți oameni să repare, să renoveze, să restaureze, să dea o șansă locuințelor vechi care sunt distruse, demolate sau complet mutilate până nu mai rămâne nimic din ceea ce le făcea speciale. Anonimitatea adreselor și beneficiarilor va fi, desigur, păstrată, cu excepția celor care își doresc să apară în material.

Scopul principal e să popularizăm cât mai mult aceste conversii de spații vechi în locuințe iubite. Împreună salvăm universuri întregi și le ducem poveștile mai departe.

Dacă te interesează mai multe lucruri pe zona de design interior, arhitectură, locuire și implicațiile sociale ale acestora, recomand să intri pe Substack sau/și să consulți articolele pe aceste teme aici.

Ce-am văzut la Animest și mi-a plăcut

Acestea sunt animațiile pe care le-am văzut la Animest în 2025. Spre deosebire de documentare, astea au PR mai bun și majoritatea se găsesc și online. Le-am lăsat cu tot cu linkuri către vizionare, acolo unde e cazul.

The Square (COREEA DE SUD)
Trailer

 

Un expat suedez cu misiune diplomatică și o polițistă nord-coreeancă care dirijează traficul se îndrăgostesc. Premisele unei drame care n-are cum să se încheie bine au fost setate. Însă povestea asta are atâtea accente de umanitate încât îți încălzește sufletul. A fost unul dintre filmele mele preferate de anul trecut pentru că ne arată cât de profund pătrund în cele mai intime cotloane sistemele autoritare. Povestea explorează provocările relațiilor intime (romantice, dar și de prietenie) care sunt sabotate și carotate de rețeaua de neîncredere construită de sistemul dictatorial. Este cu atât mai relevant ca pildă pentru vremurile pe care le trăim.

IMDb page pt echipă, reviews și/sau dacă vrei să lași rating după vizionare.

PARFUMUL IRAKULUI (FRANȚA)
Vizionează Aici

În aceeași notă de sistem care îți influențează viața în cele mai mici detalii și-ți confiscă dreptul la liber arbitru este și povestea biografică a jurnalistului irakian-francez Feurat Alani. Animația ne poartă prin viața lui de când era copil și cum s-a dezvoltat ca adult cu rădăcinile fracturate de fundamentaliști și oportuniști. Este cea mai creativă animație văzută de mine anul trecut, din punct de vedere vizual. Creativity over the roof.

IMDb page pentru echipă, reviews sau dacă vrei să contribui la rating.

SEOUL STATION (COREEA DE SUD)
Pe Prime, cu VPN


Acesta e un prequel la celebrul film horror Train to Busan (crae nu e o animație), considerat de cineaști un adevărat masterclass în construirea tensiunii. Premisa e clasică. Câțiva oameni au căpătat un virus care-i transformă în zombie. Dar, ca la orice film horror bun, nu e despre asta, ci e despre oameni, despre societate, despre nedreptăți și până unde pot sacrifica oamenii propria umanitate ca să-și salveze pielea. Câți dintre noi nu suntem deja zombificați? Animația poate părea hilară pe alocuri, dar în sine e destul de viscerală și te bagă bine în atmosfera citadină a Coreei De Sud în care individualismul și exploatarea e la cote maxime. Mi s-a părut genial că finalul tragic se întâmplă într-un showroom de mobilă de lux, în care totul păstra aparența unei lumi perfecte.

IMDb Page pt echipă, reviews și/sau dacă vrei să lași rating după vizionare.

ChaO (JAPONIA)
De închiriat, cu VPN

Greu de zis ce-a vrut să zică autorul fiindcă e o poveste unde lumea reacționează destul de absurd. Ce-i drept într-o lume în care sirenele și oamenii ajung să coexiste și să-mpartă politic teritoriile, n-ai cum să te mai comporți normal. Sau, mă rog, normalitatea se schimbă. Autorul a vrut să critice și capitalismul invaziv extractiv din mări și oceane, dar n-aș zice că asta a fost tema principală. Avem o peștoaică care se îndrăgostește de-un om, premisă care-i deja suficient de prăjeală cât să acceptăm tot ce se întâmplă acolo și să ride the wave. Singurul amendament pe care-l am e legat de viziunea cu accente conservatoare vizavi de  “rolul femeii”.

IMDb Page pt echipă, reviews și/sau dacă vrei să lași rating după vizionare.

Wood & Stock: Sex, Oregano AND Rock’n’roll (BRAZILIA)
Vizionează Aici
(chiar dacă n-are subtritrare, se înțelege care-i treaba :)) )


Eu cred că realizatorii au fumat ei înșiși oregano când au scris povestea asta :)). Este de o prăjeală fără limite. Și chiar și-n nebunia asta hilară tot au reușit să exploreze niște teme serioase despre cultura ierbii, acest langa-danga fără sfârșit în care viziunea anti-sistem e doar o declarație care să-ți justifice lenea, nu un protest serios. Se ia și de terapie, de soluții spirituale cu gurus care te gâdilă în puncte sensibile (Bivolaru style) și de ambiții fanteziste, niciodată realizabile, dar care să te autoconvingă că ești util. Singurul om pe care te poți baza în povestea asta e copilul disperat de debandada adulților. Și porcul din trupa rock, care-a devenit lălăiala mea preferată prin casă când aud punk și vreau să-l iau la mijto (sunt vinovată de acest păcat, nu-mi place punk-ul).

IMDb Page pt echipă, reviews și/sau dacă vrei să lași rating după vizionare.

Women Wearing Shoulder Pads (SPANIA)
Trailer, Vizionează pe Prime


De la canalul Adult Swim, care distribuie animații pentru adulți (precum Rick & Morty) pe Cartoon Network, a venit această nebunie, care are deja un sezon pe Prime. Nu cred că găsiți un show cu atâtea femeii pe mp scrise toate așa excelent, multidimensional și inedit. Nimic nu pică în clișeu, nimic nu cosmetizează lumea dură a ego-ului, nimic nu împiedică realismul scriiturii unor personaje care pot fi pe cât de nenorocite, pe atât de fabuloase. Este un carusel de emoții, cu multe sesiuni de râs și situații over the top. Un thriller cu plot-twist, reminiscențe de telenovelă (e în spaniolă) și critică la adresa unui anumit tip de activism, mi-am plăcut tot la seria asta. Fashion-ul este și el la fel de fabulos.

IMDb Page pt echipă, reviews și/sau dacă vrei să lași rating după vizionare.

Lesbian Space Princess (AUSTRALIA)
Website, Social Media


Într-o notă mai soft și mai childish e și această prăjeală plină de femei, la care s-a râs foarte tare. Pe o planetă numită Clitopolis, unde nu există bărbați, ci doar lesbiene, există o prințesă îndrăgostită de o gagică populară narcisistă. Gagica e răpită și prințesa pleacă prin galaxie să o salveze, la bordul unei nave cu software învechit, care nu era la curent cu evoluția speciei și încă vorbește ca un șantierist cu maioul ridicat deasupra buricului. Mie mi s-a părut că ia la mijto toate clișeele legate de queer people și reușește să nu fie preachy. Nimeni nu e complet bun sau rău, toți fac căcaturi și la final ni se cere empatie pt toată lumea. L-am văzut la cinema Union. A fost fun!

IMDb Page pt echipă, reviews și/sau dacă vrei să lași rating după vizionare.

Acestea sunt animațiile pe care le-am văzut la Animest în 2025. Spre deosebire de documentare, astea au PR mai bun și majoritatea se găsesc și online. Le-am lăsat cu tot cu linkuri către vizionare, acolo unde e cazul.


The Square (COREEA DE SUD)
Trailer

Un expat suedez cu misiune diplomatică și o polițistă nord-coreeancă care dirijează traficul se îndrăgostesc. Premisele unei drame care n-are cum să se încheie bine au fost setate. Însă povestea asta are atâtea accente de umanitate încât îți încălzește sufletul. A fost unul dintre filmele mele preferate de anul trecut pentru că ne arată cât de profund pătrund în cele mai intime cotloane sistemele autoritare. Povestea explorează provocările relațiilor intime (romantice, dar și de prietenie) care sunt sabotate și carotate de rețeaua de neîncredere construită de sistemul dictatorial. Este cu atât mai relevant ca pildă pentru vremurile pe care le trăim.

IMDb page pt echipă, reviews și/sau dacă vrei să lași rating după vizionare.

PARFUMUL IRAKULUI (FRANȚA)
Vizionează Aici

În aceeași notă de sistem care îți influențează viața în cele mai mici detalii și-ți confiscă dreptul la liber arbitru este și povestea biografică a jurnalistului irakian-francez Feurat Alani. Animația ne poartă prin viața lui de când era copil și cum s-a dezvoltat ca adult cu rădăcinile fracturate de fundamentaliști și oportuniști. Este cea mai creativă animație văzută de mine anul trecut, din punct de vedere vizual. Creativity over the roof.

IMDb page pentru echipă, reviews sau dacă vrei să contribui la rating.

SEOUL STATION (COREEA DE SUD)
Pe Prime, cu VPN

Acesta e un prequel la celebrul film horror Train to Busan (crae nu e o animație), considerat de cineaști un adevărat masterclass în construirea tensiunii. Premisa e clasică. Câțiva oameni au căpătat un virus care-i transformă în zombie. Dar, ca la orice film horror bun, nu e despre asta, ci e despre oameni, despre societate, despre nedreptăți și până unde pot sacrifica oamenii propria umanitate ca să-și salveze pielea. Câți dintre noi nu suntem deja zombificați? Animația poate părea hilară pe alocuri, dar în sine e destul de viscerală și te bagă bine în atmosfera citadină a Coreei De Sud în care individualismul și exploatarea e la cote maxime. Mi s-a părut genial că finalul tragic se întâmplă într-un showroom de mobilă de lux, în care totul păstra aparența unei lumi perfecte.

IMDb Page pt echipă, reviews și/sau dacă vrei să lași rating după vizionare.

ChaO (JAPONIA)
De închiriat, cu VPN

Greu de zis ce-a vrut să zică autorul fiindcă e o poveste unde lumea reacționează destul de absurd. Ce-i drept într-o lume în care sirenele și oamenii ajung să coexiste și să-mpartă politic teritoriile, n-ai cum să te mai comporți normal. Sau, mă rog, normalitatea se schimbă. Autorul a vrut să critice și capitalismul invaziv extractiv din mări și oceane, dar n-aș zice că asta a fost tema principală. Avem o peștoaică care se îndrăgostește de-un om, premisă care-i deja suficient de prăjeală cât să acceptăm tot ce se întâmplă acolo și să ride the wave. Singurul amendament pe care-l am e legat de viziunea cu accente conservatoare vizavi de  “rolul femeii”.

IMDb Page pt echipă, reviews și/sau dacă vrei să lași rating după vizionare.

Wood & Stock: Sex, Oregano AND Rock’n’roll (BRAZILIA)
Vizionează Aici
(chiar dacă n-are subtritrare, se înțelege care-i treaba :)) )

Eu cred că realizatorii au fumat ei înșiși oregano când au scris povestea asta :)). Este de o prăjeală fără limite. Și chiar și-n nebunia asta hilară tot au reușit să exploreze niște teme serioase despre cultura ierbii, acest langa-danga fără sfârșit în care viziunea anti-sistem e doar o declarație care să-ți justifice lenea, nu un protest serios. Se ia și de terapie, de soluții spirituale cu gurus care te gâdilă în puncte sensibile (Bivolaru style) și de ambiții fanteziste, niciodată realizabile, dar care să te autoconvingă că ești util. Singurul om pe care te poți baza în povestea asta e copilul disperat de debandada adulților. Și porcul din trupa rock, care-a devenit lălăiala mea preferată prin casă când aud punk și vreau să-l iau la mijto (sunt vinovată de acest păcat, nu-mi place punk-ul).

IMDb Page pt echipă, reviews și/sau dacă vrei să lași rating după vizionare.

Women Wearing Shoulder Pads (SPANIA)
Trailer, Vizionează pe Prime

De la canalul Adult Swim, care distribuie animații pentru adulți (precum Rick & Morty) pe Cartoon Network, a venit această nebunie, care are deja un sezon pe Prime. Nu cred că găsiți un show cu atâtea femeii pe mp scrise toate așa excelent, multidimensional și inedit. Nimic nu pică în clișeu, nimic nu cosmetizează lumea dură a ego-ului, nimic nu împiedică realismul scriiturii unor personaje care pot fi pe cât de nenorocite, pe atât de fabuloase. Este un carusel de emoții, cu multe sesiuni de râs și situații over the top. Un thriller cu plot-twist, reminiscențe de telenovelă (e în spaniolă) și critică la adresa unui anumit tip de activism, mi-am plăcut tot la seria asta. Fashion-ul este și el la fel de fabulos.

IMDb Page pt echipă, reviews și/sau dacă vrei să lași rating după vizionare.

Lesbian Space Princess (AUSTRALIA)
Website, Social Media

Într-o notă mai soft și mai childish e și această prăjeală plină de femei, la care s-a râs foarte tare. Pe o planetă numită Clitopolis, unde nu există bărbați, ci doar lesbiene, există o prințesă îndrăgostită de o gagică populară narcisistă. Gagica e răpită și prințesa pleacă prin galaxie să o salveze, la bordul unei nave cu software învechit, care nu era la curent cu evoluția speciei și încă vorbește ca un șantierist cu maioul ridicat deasupra buricului. Mie mi s-a părut că ia la mijto toate clișeele legate de queer people și reușește să nu fie preachy. Nimeni nu e complet bun sau rău, toți fac căcaturi și la final ni se cere empatie pt toată lumea. L-am văzut la cinema Union. A fost fun!

IMDb Page pt echipă, reviews și/sau dacă vrei să lași rating după vizionare.

Mai multe filme, documentare și animații găsești aici.

Mai multe filme, documentare și animații găsești aici.

Documentare care-ți schimbă viața

În 2025 am văzut 46 documentare. Când am tras linie am rămas și eu surprinsă de număr. De regulă nu număr câte cărți, câte filme, câte călătorii. Îmi pare irelevant, însă în cazul de față am avut o curiozitatea specială pentru că nu vorbim de entertainment, ci mai degrabă de studiu și eram curioasă câte ore am investit în asta. Documentarul de festival rămâne cea mai onestă formă de a spune adevărul despre lume. Ce-i lipsește-n finanțare e compensat de pasiunea celor ce-și dedică ani să documenteze un subiect cât mai necontaminat posibil. Prin documentare ai acces la alte lumi fără filtru, fără sclipici. Îți ia la trântă prejudecățile, te provoacă și tind să cred că după ce se așează ești un om mai înțelegător. Ținta, cred eu, e să devii o persoană mai bună și să-ți calmezi niște frici. Pentru că adevărul, chiar și atunci când e urât sau greu, îți dă o claritate care te calmează prin simplul fapt că știi mai multe.

Lista asta o fac de dragul recensământului, fiindcă în realitate documentarele au un PR dezastruos și o rețea de distribuție atât de limitată încât a ajunge să le vezi e un privilegiu. Cu toate astea mi-am dat silința să fac o listă cât mai utilă și acolo unde am găsit măcar un trailer, l-am pus. Mă mulțumește măcar să rămână lista asta aici în ideea că poate vor exista contexte în care veți da peste ele.

Menționez că toate documentarele le-am văzut în cadrul:

/ Festivalul de Film și Istorii Râșnov (Râșnov)
/ Astra Film Festival (Sibiu)
/ Urban Eye Film Festival (București)

 

ONLINE

În 2025 am văzut 46 documentare. Când am tras linie am rămas și eu surprinsă de număr. De regulă nu număr câte cărți, câte filme, câte călătorii. Îmi pare irelevant, însă în cazul de față am avut o curiozitatea specială pentru că nu vorbim de entertainment, ci mai degrabă de studiu și eram curioasă câte ore am investit în asta. Documentarul de festival rămâne cea mai onestă formă de a spune adevărul despre lume.

Ce-i lipsește-n finanțare e compensat de pasiunea celor ce-și dedică ani să documenteze un subiect cât mai necontaminat posibil. Prin documentare ai acces la alte lumi fără filtru, fără sclipici. Îți ia la trântă prejudecățile, te provoacă și tind să cred că după ce se așează ești un om mai înțelegător. Ținta, cred eu, e să devii o persoană mai bună și să-ți calmezi niște frici. Pentru că adevărul, chiar și atunci când e urât sau greu, îți dă o claritate care te calmează prin simplul fapt că știi mai multe.

Lista asta o fac de dragul recensământului, fiindcă în realitate documentarele au un PR dezastruos și o rețea de distribuție atât de limitată încât a ajunge să le vezi e un privilegiu. Cu toate astea mi-am dat silința să fac o listă cât mai utilă și acolo unde am găsit măcar un trailer, l-am pus. Mă mulțumește măcar să rămână lista asta aici în ideea că poate vor exista contexte în care veți da peste ele.

Menționez că toate documentarele le-am văzut în cadrul:

/ Festivalul de Film și Istorii Râșnov (Râșnov)
/ Astra Film Festival (Sibiu)
/ Urban Eye Film Festival (București)

 

ONLINE

Tata (Rep Moldova)
HBO

Varză, cartofi și alți demoni. După 10 ani
Vizionează Aici

Pâinea noastră cea de toate zilele (România)
Vizionează Aici

Domnul Nimeni Împotriva lui Putin / Mr. Nobody Against Putin (Danemarca) Vizionează Aici sau pe Voyo (tradus în română)

ONLINE
Cu VPN, Cont, Închiriere pe diverse platforme

Sub acoperire, demascând extrema dreaptă / Undercover, exposing the far right (UK)
Channel 4, Website

Reportaj la benzinărie / Pitstop Reporter (Republica Cehă)
Vizionează aici, Trailer

No other Land (Palestina, Israel)
Închiriază aici, Trailer
– Oscar winner – 

Dragul meu Theo / My Dear Theo (Ucraina)
Apple TV, Trailer

Joaca de-a Pețitul / The Dating Game (SUA)
Apple TV sau SBS, Trailer 

When a City Falls / Când un oraș se prăbușește (Noua Zeelandă)
Vizionează aici sau pe Apple TV, Trailer

Letizia Battaglia, un fotograf față în față cu mafia (Italia)
Vizionează Aici

ROMÂNIA ȘI REPUBLICA MOLDOVA

Tata (Rep Moldova) HBO

Arma Supremă (Rep Moldova) Trailer

Viitor Luminos (Bright Future, România)

Varză, cartofi și alți demoni. După 10 ani Aici

Se caută un paznic întru ființa noastră (Rep Molodova)

Leo Records: Doar pentru prietenii noștri (România) Trailer

Pâinea noastră cea de toate zilele (România) Aici

Cei vii (România) Trailer și Pagina de insta

 #savesorina (România) Trailer

Prin munți și văi, cu cântec răsunând / Wandering through mountains and valleys, singing (România) Trailer

Tata (Rep Moldova) HBO

Arma Supremă (Rep Moldova) Trailer

Viitor Luminos (Bright Future, România)

Varză, cartofi și alți demoni. După 10 ani Aici

Se caută un paznic întru ființa noastră (Rep Molodova)

Leo Records: Doar pentru prietenii noștri (România) Trailer

Pâinea noastră cea de toate zilele (România) Aici

Cei vii (România) Trailer și Pagina de insta

 #savesorina (România) Trailer

Prin munți și văi, cu cântec răsunând / Wandering through mountains and valleys, singing (România) Trailer

BIOGRAFII

Glenn Close: Arta Transformării  (Franța)

De Gaulle, ultimul rege al Franței (Franța) Trailer

Caliu: Nicidecum altceva, ce să fac altceva? (România) Trailer

Deleau: La Cinema en Liberte (Franța) –  despre Pierre-Henri Deleau și Quenzaine

Lumea mea de griuri (Siwy amator/My Gray World, Polonia) Trailer

Suntem înăuntru / We are inside (Liban) Trailer

Glenn Close: Arta Transformării  (Franța)

De Gaulle, ultimul rege al Franței (Franța) Trailer

Caliu: Nicidecum altceva, ce să fac altceva? (România) Trailer

Deleau: La Cinema en Liberte (Franța) –  despre Pierre-Henri Deleau și Quenzaine

Lumea mea de griuri (Siwy amator/My Gray World, Polonia) Trailer

Suntem înăuntru / We are inside (Liban) Trailer

REZISTENȚA

Apocalipsa Digitală / The Ed of the Internet (Canda) Trailer și pagina filmului

Decodând Ura / Hacking Hate (Danemarca) Trailer

Reportaj la benzinărie / Pitstop Reporter (Republica Cehă, Vizionează aici cu VPN) Trailer

Poporul German / Das deutsche volk (Germania) Trailer

Rebelion in the Brothel (Germania) Trailer

Contract de 9 luni / 9 Month contract (Georgia) Trailer

 To Close Your Eyes and See Fire / Să închizi ochii și să vezi focul (Austria, despre Beirut) Trailer

Flowers of Ukraine / Florile Ucrainei (Polonia, Ucraina) Trailer

The Lions By The River Tigris / Leii de pe malul Tigrului Trailer (Norvegia, Olanda – despre Mosul, Siria) Trailer

The Architects of Hope: The First Steps in Rebuilding Ukraine / Arhitecții speranței: Primii pași pentru reconstrucția Ucrainei (UK, Ucraina) Trailer

When a City Rises / Când un oraș se ridică (Noua Zeelandă) Trailer

 

Rusia

Fericire pentru toți / Happiness to All (Republica Cehă) Trailer

Zăpada Neagră / Black Snow (SUA) Trailer

Apocalipsa Digitală / The Ed of the Internet (Canda) Trailer și pagina filmului

Decodând Ura / Hacking Hate (Danemarca) Trailer

Reportaj la benzinărie / Pitstop Reporter (Republica Cehă, Vizionează aici cu VPN) Trailer

Poporul German / Das deutsche volk (Germania) Trailer

Rebelion in the Brothel (Germania) Trailer

Contract de 9 luni / 9 Month contract (Georgia) Trailer

 To Close Your Eyes and See Fire / Să închizi ochii și să vezi focul (Austria, despre Beirut) Trailer

Flowers of Ukraine / Florile Ucrainei (Polonia, Ucraina) Trailer

The Lions By The River Tigris / Leii de pe malul Tigrului Trailer (Norvegia, Olanda – despre Mosul, Siria) Trailer

The Architects of Hope: The First Steps in Rebuilding Ukraine / Arhitecții speranței: Primii pași pentru reconstrucția Ucrainei (UK, Ucraina) Trailer

When a City Rises / Când un oraș se ridică (Noua Zeelandă) Trailer

 

Rusia

Fericire pentru toți / Happiness to All (Republica Cehă) Trailer

Zăpada Neagră / Black Snow (SUA) Trailer

CEVA SPECIAL

Kabul, între rugăciuni / Kabul between prayers (Olanda) Trailer

Planul necunoscut al lui Dumnezeu / God’s Other Plan (SUA) Trailer

Spre Vest, în Zapata / Al Oeste, en Zapata (Cuba) Trailer

Scrisori de pe Strada Lupului / Letters from Wolf Street (Polonia) Trailer

Kabul, între rugăciuni / Kabul between prayers (Olanda) Trailer

Planul necunoscut al lui Dumnezeu / God’s Other Plan (SUA) Trailer

Spre Vest, în Zapata / Al Oeste, en Zapata (Cuba) Trailer

Scrisori de pe Strada Lupului / Letters from Wolf Street (Polonia) Trailer

Mai multe filme, documentare și animații găsești aici.

Arhitectură și Interioare în Mona Lisa Smile

La unele filme îți vine să pui stop non stop. Așa este și cazul Mona Lisa Smile (2003), care cere atenție sporită pe toate detaliile. Plasat în America anilor ’57-’58, acțiunea gravitează în jurul unei școli de fete “cu stare”. Vom face o incursiune prin interioare de săli de clasă, birouri de profi, cancelarie, camere de cămin, chirii de profesori și baruri. Prin exterioare de case coloniale și instituții neogotice. Prin bluzițe cu gulerașe, croieli de costume și volănașe perfecte în păr. Spre inspirația noastră, începem cu interioarele.

LA ȘCOALĂ

Amfiteatrul
Căci da, în timp ce eu, la Iași, n-aveam amfiteatru la Facultate la Enescu nici măcar în 2012, ăștia aveau în anii 50. La școală 🤌.

Atelierul profesoarei de Istoria Artei. 🫠

Sala de clasă a unui profesor de Istorie. 😍

Cancelaria.
O flexare a puterii.

Spațiile de tranzit
Impunătoare și primitoare în același timp.

LA BIROU

Mese adevărate, robuste, pe care poți să îți întinzi coatele și hârțogăraia. Nu știu cine a decis și când că birourile tre să fie niște chichinețe mici și înguste. Înțeleg adaptarea la spațiile mici și nevoile de chirie studențească, dar altfel, cred că am transferat birouașele în casele și spațiile de lucru ale oamenilor ca să teleportăm ideea de cubicle capitalist, în care doar ecranul e important, nu și confortul tău fizic sau vizual.  Bring back birourile serioase din lemn masiv.

LA CĂMIN

Mobilierul din lemn, culorile pastelate de pe pereți, lumina caldă dată de lămpi de perete, de birou și de podea, tablourile de pe pereți.

LA PROFESORI

Un pic over-the-top cu acets matchy matchy cu flori pe tapet, pe perne, pe tablouri, pe haineee, dar în rest giugiuc. Cozy pentru că: lemn masiv, lambriu, texturi, tapet și lămpile de noptieră la putere.

CASE ȘI SPAȚII PUBLICE

Despre Locuire, Design și Arhitectură în filme scriu periodic. Pentru ponturi și inspirație vezi toate materialele aici.

Locuirea e un drept de bază?

Drepturile, această minunată invenție a lumii moderne, care se chinuie să-și păstreze un loc legitim la marea masă rotundă.

Raportat la realitatea din teren locuirea nu e un drept universal, ci e un premiu pentru cine trage tare și merită fiindcă a tras tare. Mai este, desigur, un drept natural al celor care au deja fiindcă ăia dinaintea lor aveau deja. Și în unele cazuri, foarte rare, de ordinul câtorva miliarde, mai este și închisoare pentru cei care muncesc doar ca să poată locui.

Locuirea mai este și un câmp de luptă, cum e corpul omului. Pe câmpul ăsta se duc războaie politice care încep cu ANL și se termină cu AIRBNB. Pe un scut scrie “milă la săraci” și pe altul “jobul meu e să fiu proprietar”. Undeva, la mijloc, e Dreptul Sfânt al Proprietății, care, știu că e mare mirare, dar el nu garantează și dreptul la locuire. Așa-i cu cele sfinte, par tangibile, dar nu-s. Pe vârful dealului flutură câteva steaguri cu blazoane ca: Piața, Statul și undeva, mai încolo, flutură super prăpădită, o cârpă pe care scrie Cetățean.

Cetatea e în zare, dincolo de câmpul de luptă. Ai zice că cetățeanul e locuitorul cetății, dacă o luăm strict etimologic. Și că locuitorii cetății au locuințe garantate de statutul de cetățean. Altfel cum ar putea să pună umărul la cetate fără acoperiș deasupra capului, masă de cinat și căcărează la îndemână? 🙂

Specia noastră e creativă și a reușit prin inginerii sociale sofisticate să ia un ghem de drepturi nearticulate pe nicio foaie, dar existente în fapt, și să le taie, pe rând. A făcut garduri, a desenat hărți și a inventat granițele. Apoi a împrejmuit izvorul și a băgat apa în sticle. Apoi a divizat pământul în parcele și a trecut pământul de sub coliba în care dormeai într-un registru. Așa s-a inventat chiria. Și pe teren și pe colibă. În fiecare an. Omul s-a născut în curu gol, dar cu toate drepturile din lume în căușul palmei: apă, pământ, plajă, sare, plante, aer, acoperiș. Dintre toate doar aerul a mai rămas. În vremurile noastre îi spunem Dreptul la viață. Și fiindcă societatea s-a dezvoltat în direcția eu vs tu, s-au inventat tot felul de drepturi care să ne oprească în a ne gâtui când se iscă răfuială pe baza fostelor drepturi confiscate.

Prima oară când am devenit conștientă de “locuire”, aveam 30 de ani. Până la vârsta aia am trăit fără să articulez într-un cuvânt ceea ce cuprinde clădiri, comportamente, istorie, politică, împărțeli, antropologie. Locuirea e un termen simplu, dar e un construct complex. Și asta fiindcă el nu mai este un drept de prea multă vreme ca să ne amintim când. În mintea mea a început să se cuibărească ideea că Dreptul la Locuire ar trebui să fie garantat ca ăla la Viață și când am rostit propoziția asta în minte m-am uitat speriată în jur și am auzit zeflemitor în cor “Ce idee radicală!“.

Despre Vechituri, Locuire, Design, Arhitectură, Patrimoniu și consăteni scriu periodic. Pentru ponturi și inspirație vezi toate materialele aici.

Drepturile, această minunată invenție a lumii moderne, care se chinuie să-și păstreze un loc legitim la marea masă rotundă.

Raportat la realitatea din teren locuirea nu e un drept universal, ci e un premiu pentru cine trage tare și merită fiindcă a tras tare. Mai este, desigur, un drept natural al celor care au deja fiindcă ăia dinaintea lor aveau deja. Și în unele cazuri, foarte rare, de ordinul câtorva miliarde, mai este și închisoare pentru cei care muncesc doar ca să poată locui.

Locuirea mai este și un câmp de luptă, cum e corpul omului. Pe câmpul ăsta se duc războaie politice care încep cu ANL și se termină cu AIRBNB. Pe un scut scrie “milă la săraci” și pe altul “jobul meu e să fiu proprietar”. Undeva, la mijloc, e Dreptul Sfânt al Proprietății, care, știu că e mare mirare, dar el nu garantează și dreptul la locuire. Așa-i cu cele sfinte, par tangibile, dar nu-s. Pe vârful dealului flutură câteva steaguri cu blazoane ca: Piața, Statul și undeva, mai încolo, flutură super prăpădită, o cârpă pe care scrie Cetățean.

Cetatea e în zare, dincolo de câmpul de luptă. Ai zice că cetățeanul e locuitorul cetății, dacă o luăm strict etimologic. Și că locuitorii cetății au locuințe garantate de statutul de cetățean. Altfel cum ar putea să pună umărul la cetate fără acoperiș deasupra capului, masă de cinat și căcărează la îndemână? 🙂

Specia noastră e creativă și a reușit prin inginerii sociale sofisticate să ia un ghem de drepturi nearticulate pe nicio foaie, dar existente în fapt, și să le taie, pe rând. A făcut garduri, a desenat hărți și a inventat granițele. Apoi a împrejmuit izvorul și a băgat apa în sticle. Apoi a divizat pământul în parcele și a trecut pământul de sub coliba în care dormeai într-un registru. Așa s-a inventat chiria. Și pe teren și pe colibă. În fiecare an. Omul s-a născut în curu gol, dar cu toate drepturile din lume în căușul palmei: apă, pământ, plajă, sare, plante, aer, acoperiș. Dintre toate doar aerul a mai rămas. În vremurile noastre îi spunem Dreptul la viață. Și fiindcă societatea s-a dezvoltat în direcția eu vs tu, s-au inventat tot felul de drepturi care să ne oprească în a ne gâtui când se iscă răfuială pe baza fostelor drepturi confiscate.

Prima oară când am devenit conștientă de “locuire”, aveam 30 de ani. Până la vârsta aia am trăit fără să articulez într-un cuvânt ceea ce cuprinde clădiri, comportamente, istorie, politică, împărțeli, antropologie. Locuirea e un termen simplu, dar e un construct complex. Și asta fiindcă el nu mai este un drept de prea multă vreme ca să ne amintim când. În mintea mea a început să se cuibărească ideea că Dreptul la Locuire ar trebui să fie garantat ca ăla la Viață și când am rostit propoziția asta în minte m-am uitat speriată în jur și am auzit zeflemitor în cor “Ce idee radicală!“.

Despre Vechituri, Locuire, Design, Arhitectură, Patrimoniu și consăteni scriu periodic. Pentru ponturi și inspirație vezi toate materialele aici.