Tanerélle e o apariție foarte interesantă pe scena muzicală actuală, în special datorită esteticii sale care ia ceea ce am putea percepe ca fiind vulgaritate și o duce într-o zonă de finesse, rafinament și mister, aș putea zice. E o treabă rară asta. Nu oricui îi iese, dar ea are de partea ei faptul că she’s a natural. Pare că s-a născut cu această abilitate de a emana senzualitate prin toți porii, iar vocea ei completează întreg tabloul.
Tanerélle e o apariție foarte interesantă pe scena muzicală actuală, în special datorită esteticii sale care ia ceea ce am putea percepe ca fiind vulgaritate și o duce într-o zonă de finesse, rafinament și mister, aș putea zice. E o treabă rară asta. Nu oricui îi iese, dar ea are de partea ei faptul că she’s a natural. Pare că s-a născut cu această abilitate de a emana senzualitate prin toți porii, iar vocea ei completează întreg tabloul.
Linia asta, între ce-i vulgaritate și ce-i eros, nu e tot timpul explicită. Nu există o rețetă. Mulți bagă placa aia cu “nuduri artistice, nu-i nimic sexual acolo”. Mie îmi displace definiția asta, ca și cum dacă ne exprimăm și erosul prin corp e greșit. Cum bine zice @i.in.my.eye, nudity is only the first layer.
Linia asta, între ce-i vulgaritate și ce-i eros, nu e tot timpul explicită. Nu există o rețetă. Mulți bagă placa aia cu “nuduri artistice, nu-i nimic sexual acolo”. Mie îmi displace definiția asta, ca și cum dacă ne exprimăm și erosul prin corp e greșit. Cum bine zice @i.in.my.eye, nudity is only the first layer.
Cred că nuditatea creativă și de bun simț, cu sau fără iz erotic,se educă. Și la un moment dat se dezvoltă un simț intern care-ți zice ce-i de neam prost și ce-i quality.
Nudity is only the first layer.
Primul filtru la care trebuie să renunțăm ca să reușim să facem asta e lentila care judecă moral lucrurile. E o abordare problematică fiindcă judecata morală te poziționează pe tine mai presus de cel pe care-l judeci, deci te uiți la un alt om dintr-o poziție de vanitate. Dacă te uiți dintr-o poziție de egalitate, cu fascinație firească pentru furmusețea intrinsecă a corpului uman și formele pe care le poate lua, deja lucrcruile încep să fie mai ok. Doar scuturându-ne de prejudecăți putem atinge nivelul la care putem discerne între estetică ce invită la contemplare și expunere care invită la o labă tristă.
Cred că nuditatea creativă și de bun simț, cu sau fără iz erotic,se educă. Și la un moment dat se dezvoltă un simț intern care-ți zice ce-i de neam prost și ce-i quality.
Nudity is only the first layer.
Primul filtru la care trebuie să renunțăm ca să reușim să facem asta e lentila care judecă moral lucrurile. E o abordare problematică fiindcă judecata morală te poziționează pe tine mai presus de cel pe care-l judeci, deci te uiți la un alt om dintr-o poziție de vanitate. Dacă te uiți dintr-o poziție de egalitate, cu fascinație firească pentru furmusețea intrinsecă a corpului uman și formele pe care le poate lua, deja lucrcruile încep să fie mai ok. Doar scuturându-ne de prejudecăți putem atinge nivelul la care putem discerne între estetică ce invită la contemplare și expunere care invită la o labă tristă.
Pentru a spori mood-ul dați play la concertul ăsta virtual, pe care l-a postat anul trecut. Soothing and arrousing. Haideți că-ncerc și-n română: muzica lui Tanerelle te mângâie și te excită. Bun așe? Bun. Scrolleală plăcută prin această galaxie explicito-erotico-misterioso-transcedentalo-younameit.
Pentru a spori mood-ul dați play la concertul ăsta virtual, pe care l-a postat anul trecut. Soothing and arrousing. Haideți că-ncerc și-n română: muzica lui Tanerelle te mângâie și te excită. Bun așe? Bun. Scrolleală plăcută prin această galaxie explicito-erotico-misterioso-transcedentalo-younameit.
Îți stau comentariile pe limbă? Sau mai degrabă zis în vârful degetelor?
Join my favourite #BlaBlaLand here.
Trebuie să fie ceva tare suspect în satisfacția mea de-a mă uita la anumite lucruri. De pildă la jucăriile lui Tony Kelly sau la frumușeii lui Caravaggio sau la fundurile sculpturale ale lui Mariano Vivanco. Am încercat să găsesc o explicație, să caut cauzele profunde ale acestor preferințe estetice kinkysh, dar am eșuat lamentabil :)). Cred că are legătură cu versul ăla al Lanei del Rey „Pink flamingos always fascinated me / I know why only the girls know”. You know what I mean? ?
Așadar, nu a fost întocmai o surpriză când am dat prima dată cu ochii de băEții fotografei Zuza Krajevska (filmmaker și fotograf din Polonia), toți abia ieșiți din pubertate și izolați într-o zonă a Varșoviei, unde sunt trimiși nelegiuitorii care nu au vârsta necesară pentru închisoare. So I like them young, but rough. :)) Da, da, vă aud. E posibil să am nevoie de terapie. Dar vă asigur că e o preferință pur estetică, care nu ajunge la pornirile care m-ar băga pe mine la pârnaie :)).
Trebuie să fie ceva tare suspect în satisfacția mea de-a mă uita la anumite lucruri. De pildă la jucăriile lui Tony Kelly sau la frumușeii lui Caravaggio sau la fundurile sculpturale ale lui Mariano Vivanco. Am încercat să găsesc o explicație, să caut cauzele profunde ale acestor preferințe estetice kinkysh, dar am eșuat lamentabil :)). Cred că are legătură cu versul ăla al Lanei del Rey „Pink flamingos always fascinated me / I know why only the girls know”. You know what I mean? ?
Așadar, nu a fost întocmai o surpriză când am dat prima dată cu ochii de băEții fotografei Zuza Krajevska (filmmaker și fotograf din Polonia), toți abia ieșiți din pubertate și izolați într-o zonă a Varșoviei, unde sunt trimiși nelegiuitorii care nu au vârsta necesară pentru închisoare. So I like them young, but rough. :)) Da, da, vă aud. E posibil să am nevoie de terapie. Dar vă asigur că e o preferință pur estetică, care nu ajunge la pornirile care m-ar băga pe mine la pârnaie :)).
Pesemne că undeva, în subconștientul meu, sunt identificate niște combinații de elemente Freud-iene cu un fel de nostalgie față propria mea adolescență cu ceva cumul de snapshots ușor frivole, dar inocente, din toate materialele video vizionate până la ora asta. În fapt, seria de față, care se numește în mod interesant IMAGO (= ultimul stadiu din metamorfoză unei insecte), nu are ca scop explicit eroticizarea acestei vârste (deși hormonii îs razna în stagiul ăsta), ci e o abordare documentaristă, care lasă privitorul să aplice ce filtru vrea el. Dar ce să-i faci dacă sinapsele mele îs scurtcircuitate și-mi transmit semnale fetișiste?
Să ne înțelegem! În realitate eu am observat că-mi cam place extrema ailaltă, ăi “copți”, cu oleacă de riduri și niște zvâc specific experienței pe care le-a adus-o timpul, dar când vine vorba de imagistică mă atrag astea care-ți dau o senzație extraterestră, un soi de plăcere vizuală, dar stranie și puțin inconfortabilă. De ce îmi place să mă supun la senzații dubioase rămâne între mine și terapeut :)). Este clar că avem nevoie de traducere pentru asemenea stări, însă e ok și să te bucuri de ele așa cum vin, așa cum te bucuri de o scenă sângeroasă filmată cu talent, de un film horror care te bântuie o săptămână după aia, de o scenă disturbing dinr-o carte bună. Cum scrie pe o cartolină ce tronează la mine pe birou: Be weird! Don’t be weird abbout it!
Pesemne că undeva, în subconștientul meu, sunt identificate niște combinații de elemente Freud-iene cu un fel de nostalgie față propria mea adolescență cu ceva cumul de snapshots ușor frivole, dar inocente, din toate materialele video vizionate până la ora asta. În fapt, seria de față, care se numește în mod interesant IMAGO (= ultimul stadiu din metamorfoză unei insecte), nu are ca scop explicit eroticizarea acestei vârste (deși hormonii îs razna în stagiul ăsta), ci e o abordare documentaristă, care lasă privitorul să aplice ce filtru vrea el. Dar ce să-i faci dacă sinapsele mele îs scurtcircuitate și-mi transmit semnale fetișiste?
Să ne înțelegem! În realitate eu am observat că-mi cam place extrema ailaltă, ăi “copți”, cu oleacă de riduri și niște zvâc specific experienței pe care le-a adus-o timpul, dar când vine vorba de imagistică mă atrag astea care-ți dau o senzație extraterestră, un soi de plăcere vizuală, dar stranie și puțin inconfortabilă. De ce îmi place să mă supun la senzații dubioase rămâne între mine și terapeut :)). Este clar că avem nevoie de traducere pentru asemenea stări, însă e ok și să te bucuri de ele așa cum vin, așa cum te bucuri de o scenă sângeroasă filmată cu talent, de un film horror care te bântuie o săptămână după aia, de o scenă disturbing dinr-o carte bună. Cum scrie pe o cartolină ce tronează la mine pe birou: Be weird! Don’t be weird abbout it!
Aparte de asta, indiferent de cum veți vedea voi fotografiile artistei, eu vă sfătuiesc să scotociți prin toate lucrările Zuzei (ce fain sună în românește) atât pe site, cât și pe Instagram.
Este important să știm de unde se inspiră artiștii (unii de la alții, în primul rând). De aceea țin să menționez sursele cheie din care Krajevska își trage seva: „Helmut Newton’s sense of humour; the photos by Nan Goldin I saw in junior school; Sally Mann and her photographs of women peeing on a mountain peak (aici vă las pe voi să dați un search pe goagăl) – it was the first time I cried looking at photos. Recently it was meeting Sharon Lockhart and observing her workshops. I was amazed and impressed.”, fragment dintr-un interviu de Lucy Pike, pe care îl găsiți integral aici.
Tot scrollul prin lucrările Zuzei mă duce cu gândul și la melodia asta, pe care am ascultat-o obsesiv în ultima lună:
Aparte de asta, indiferent de cum veți vedea voi fotografiile artistei, eu vă sfătuiesc să scotociți prin toate lucrările Zuzei (ce fain sună în românește) atât pe site, cât și pe Instagram.
Este important să știm de unde se inspiră artiștii (unii de la alții, în primul rând). De aceea țin să menționez sursele cheie din care Krajevska își trage seva: „Helmut Newton’s sense of humour; the photos by Nan Goldin I saw in junior school; Sally Mann and her photographs of women peeing on a mountain peak (aici vă las pe voi să dați un search pe goagăl) – it was the first time I cried looking at photos. Recently it was meeting Sharon Lockhart and observing her workshops. I was amazed and impressed.”, fragment dintr-un interviu de Lucy Pike, pe care îl găsiți integral aici.
Tot scrollul prin lucrările Zuzei mă duce cu gândul și la melodiile astea două, pe care le-am ascultat-o obsesiv în ultima lună:
Îți stau comentariile pe limbă? Sau mai degrabă zis în vârful degetelor?
Join my favourite #BlaBlaLand here.
Îți stau comentariile pe limbă? Sau mai degrabă zis în vârful degetelor?
Join my favourite #BlaBlaLand here.
Ideea de la care am pornit cu The Sfrrc a fost să creăm un spațiu online unde să ne putem scutura de pudoare, clișee și cutume, propunând o alternativă la reprezentarea nesănătoasă, pornografică și sexual standardizată a corpului pe rețelele de socializare. Asta însemna încercarea de a scurtcircuita obiectificarea femeii, dând cu bâști la nuditatea de neam prost și ridicând corpul la rangul pe care-l merită: artă. Artă în mișcare, vehicul al tuturor experiențelor unice pe care le trăim în scurtul nostru sejur pe planeta asta. O reprezentare onestă care să ne-ajute pe toți să ne plimbăm mai cu încredere în ? gol prin casă, prin curte, pe plajă și să ne uităm la alte corpuri cu mai puține prejudecăți și cu mai multă fascinație nealterată. Exprimare sexuală ca parte din natura noastră, nu ca parte dintr-o industrie explotatoare.
Ideea de la care am pornit cu The Sfrrc a fost să creăm un spațiu online unde să ne putem scutura de pudoare, clișee și cutume, propunând o alternativă la reprezentarea nesănătoasă, pornografică și sexual standardizată a corpului pe rețelele de socializare. Asta însemna încercarea de a scurtcircuita obiectificarea femeii, dând cu bâști la nuditatea de neam prost și ridicând corpul la rangul pe care-l merită: artă. Artă în mișcare, vehicul al tuturor experiențelor unice pe care le trăim în scurtul nostru sejur pe planeta asta. O reprezentare onestă care să ne-ajute pe toți să ne plimbăm mai cu încredere în ? gol prin casă, prin curte, pe plajă și să ne uităm la alte corpuri cu mai puține prejudecăți și cu mai multă fascinație nealterată. Exprimare sexuală ca parte din natura noastră, nu ca parte dintr-o industrie explotatoare.
Vezi această postare pe Instagram
Vezi această postare pe Instagram
Vezi această postare pe Instagram
Vezi această postare pe Instagram
Vezi această postare pe Instagram
Vezi această postare pe Instagram
Vezi această postare pe Instagram
Vezi această postare pe Instagram
Vezi această postare pe Instagram
Pe Instagram @the_sfrrc veți găsi reprezentări subtile, umor cheeky, artiști sub lupă de care sigur n-ai auzit și abordări cu cojones (uneori, literally).
Pe site, în schimb, vom publica periodic articole ce pot fi accesate printr-o parolă, fiind un conținut ce intră în categoria 18+. Pentru a afla parola e necesar să te abonezi la newsletter.
© 2023 ZAVATOS.
