ZAVATOSZAVATOS
  • Zarzavat
    • Utile
    • Șantier
    • Vechituri
    • Locuire și Design
    • București
    • Filme
  • Prăvălie
    • Printuri de Artă
    • Arhivă
  • Work
    • Branding & Co
    • Colabs & Projects
    • Cinemagraphs
  • Newsletter
  • Despre
Press enter to begin your search
  • Zarzavat
    • Utile
    • Șantier
    • Vechituri
    • Locuire și Design
    • București
    • Filme
  • Prăvălie
    • Printuri de Artă
    • Arhivă
  • Work
    • Branding & Co
    • Colabs & Projects
    • Cinemagraphs
  • Newsletter
  • Despre
the sfrrc

Tanerélle – Vulgaritate dusă-n finesse

By Zavatos | the sfrrc
the sfrrcUncategorized

Boys

By Zavatos | the sfrrc, Uncategorized
the sfrrc

Despre ce sfrrc vorbim?

By Zavatos | the sfrrc
Iarba verde de acasă Să votez cu noii populiști Iarba verde de acasă Să votez cu noii populiști nu mă lasă. 🍀 Portret elegant, cu balenciaga shoes, la final.
Omletă but make it cinematic 😎 #omellettedustu Omletă but make it cinematic 😎 #omellettedusturoi
Odă cerdacului și verandelor. Văd dispariția c Odă cerdacului și verandelor. Văd dispariția cerdacului în antiteză cu patriotismul declarativ al multor români care s-au detașat de ce era cu adevărat valoros în tradiția românească, au renunțat chiar și la verandă, au închis orice balcon și au ridicat garduri cazemate. Cerdacul avea un rol atât practic, cât și estetic. Chiar dacă stilul de viață ni s-a schimbat, legătura cu exteriorul rămâne fundamentală pentru a trăi în armonie cu natura. Blindarea asta în cuburi fără personalitate, care țipă doar prin culorile artificiale stridente, respingând orice e afară, e direct proporțională cu individualismul, cu dispariția comunității și cu paranoia “nu cumva să vadă altul ce-am eu”. Multe lucruri din trecut sunt problematice, de la altele avem de învățat dacă le prezervăm. Arhitectura intuitivă țărănească veche e una dintre ele. În imagini satul din jurul mănăstirii Agapia, care m-a fermecat iremediabil.
Cât timp lăcașurile de cult își păstrează m Cât timp lăcașurile de cult își păstrează misiunea de a rămâne insulițe de pace, liniște, regăsire de sine și rugăciune, nu promotoare de conspirații și cuiburi de propagandă politică ultraconservatoare, eu îmi păstrez respectul. Nu mă interesează dacă ești bisericos sau nu, TREBUIE să faci un tur al mănăstirilor din Moldova. Modul în care se gospodăresc, modelele de locuire din jur, arhitectura, peisagistica și dacă ai noroc, și mâncarea🫠, sunt foarte interesante pentru oricine. Agapia e pictată de Grigorescu. N-am poze dinăuntru că n-ai voie să te maimuțărești cu telefonul pe acolo. Un grup de turiști italieni admirau civilizat și foarte curioși ceea ce văd. Cătunul din jurul mănăstirii merită o postare separată. Este incredibil prin specificul, simplitatea, ordinea și armonia lui și unic între așezările mănăstirești pe care le-am văzut eu până la vârsta asta. Crâmpeie de “observaționalism” în comentarii ⤵️
Oriunde merg, dar mai ales acasă, la țară, în Oriunde merg, dar mai ales acasă, la țară, în ochii mei rulează cadre și detalii cinematice, culori, forme, armonie. Mi-am făcut un pic de timp să vă arăt ce văd eu într-o activitate banală cum e vopsitul ouălor. Ca idee, oul e un simbol foarte vechi al vieții, primăverii și renașterii naturii. Înainte de creștinism erau decorate și date ca dar în timpul sărbătorilor de primăvară. Preluarea lui ca simbol creștin în perioada asta a anului a venit firesc, îmbogățind ideea de renaștere cu aia de Înviere. Vopsirea în roșu e, în mod evident, legată de sângele lui Hristos. Ca orice tradiție cu rădăcini adânci, practica diferă de la o zonă la alta. E un exercițiu al meticulozității și liniștii fiindcă, fiind fragile, nu le poți face pe repezeală și necesită răbdare. Cu soundtrack de păsări amorezate pe fundal, pentru mine e una dintre părțile preferate din sâmbăta dinaintea Paștelui.
Follow on Instagram

© 2025 ZAVATOS.