Category

Travelling

Alis Socea
In Travelling, Uncategorized

Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu din București – hidden gem perfect pentru ora apusului

Se zice că dragostea durează 3 ani și pare că tot cam atât a durat și dragostea dintre mine și București sau, oricum, dacă nu s-a dus de tot, a început să se ducă flacăra aia de care tot vorbește Esther Perel la cursurile ei. Pentru că refuz, momentan, ca relația dintre mine și capitală să se stingă, uneori investesc mai multă energie pentru a-i redescoperi farmecul și a nu-i mai vedea doar defectele. Sunt convinsă că nu sunt singura în situația asta, așa că vreau să vă recomand un loc ce pare că mi-a reaprins flacăra entuziasmului.

Se zice că dragostea durează 3 ani și pare că tot cam atât a durat și dragostea dintre mine și București sau, oricum, dacă nu s-a dus de tot, a început să se ducă flacăra aia de care tot vorbește Esther Perel la cursurile ei. Pentru că refuz, momentan, ca relația dintre mine și capitală să se stingă, uneori investesc mai multă energie pentru a-i redescoperi farmecul și a nu-i mai vedea doar defectele. Sunt convinsă că nu sunt singura în situația asta, așa că vreau să vă recomand un loc ce pare că mi-a reaprins flacăra entuziasmului.

Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck e the perfect hidden gem pentru o după-amiază de toamnă, când dă să apună soarele. În mijlocul Bucureștiului, printre clădiri neoromânești și art deco, muzeul ăsta te atrage datorită stilului arhitectural parcă scos dintr-un roman nemțesc, dar și datorită roșului-cărămiziu de pe fațadă.

Casă de artiști finalizată la 1911, muzeul emană artă și prin cele mai mici crăpături. A fost construită de un cunoscut arhitect interbelic, Alexandru Clavel, pictată în interior de Cecilia Storck și decorată cu sculpturile lui Frederick Storck. Nu-i contest talentul artistic al domnului Frederick, dar, în afară de câteva sculpturi mai expresive (aparent avea o pasiune pentru femei suferinde), exponatele lui nu m-au dat pe spate.  Pe de cealaltă parte, picturile Ceciliei n-aveau cum să nu treacă neobservate. Semnătura artistei o găsiți și pe plafonul din Sala Tronului din Palatul Regal, astăzi Muzeul Național de Artă al României, unde pictorița a primit o comandă prestigioasă.

Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck e the perfect hidden gem pentru o după-amiază de toamnă, când dă să apună soarele. În mijlocul Bucureștiului, printre clădiri neoromânești și art deco, muzeul ăsta te atrage datorită stilului arhitectural parcă scos dintr-un roman nemțesc, dar și datorită roșului-cărămiziu de pe fațadă.

Casă de artiști finalizată la 1911, muzeul emană artă și prin cele mai mici crăpături. A fost construită de un cunoscut arhitect interbelic, Alexandru Clavel, pictată în interior de Cecilia Storck și decorată cu sculpturile lui Frederick Storck. Nu-i contest talentul artistic al domnului Frederick, dar, în afară de câteva sculpturi mai expresive (aparent avea o pasiune pentru femei suferinde), exponatele lui nu m-au dat pe spate.

Pe de cealaltă parte, picturile Ceciliei n-aveau cum să nu treacă neobservate. Semnătura artistei o găsiți și pe plafonul din Sala Tronului din Palatul Regal, astăzi Muzeul Național de Artă al României, unde pictorița a primit o comandă prestigioasă.

img de Paul Alexandru

img de Paul Alexandru

Când am vizitat muzeul nu știam nimic nici despre parcursul artistic al celor doi soți și nici despre istoria casei, și, din păcate, nici muzeul nu e creat astfel încât să îți ofere mai multe informații despre viața artiștilor. În ciuda lipsei informațiilor sau a explicațiilor, picturile ei sunt suficient de speciale încât să-ți dea un vibe diferit.

Într-o casă în care motivele religioase sunt omniprezente, tot acolo vezi și câte un sfrrc pictat artistic pe perete. Nimic obscen, nici măcar erotic, fără frunze pudice așezate pe nu-știu-unde și fără spirite feministe urlătoare. Arta își vede de firescul și de mesajul ei. Pe lângă cariera de pictoriță, care a culminat cu obținerea catedrei de artă decorativă de la Academia de Arte Frumoase din București, devenind și prima femeie profesor din învățământul artistic european, pictorița frecventa și cercuri feministe, înființând împreună cu alte trei artiste, „Asociația femeilor pictore și sculptore”. Pe unul dintre pereți o să vedeți pictate două panouri decorative intitulate “Dragostea pământească și Dragostea spirituală”, despărțite de o fântână sculptată în piatră de către Fritz Storck, modelată după ușa bisericii Colțea.

“Picturile evocă convingerile artistei cum că femeile au înăuntrul lor atât resurse intelectuale uimitoare, cât și resurse spirituale înălțătoare.”


Cele două picturi au fost martore tuturor dezbaterilor feministe care au avut loc în incinta atelierului, pentru că chiar aici se formează și “Asociația pentru emanciparea civilă si politică a femeii române”.

 

Când am vizitat muzeul nu știam nimic nici despre parcursul artistic al celor doi soți și nici despre istoria casei, și, din păcate, nici muzeul nu e creat astfel încât să îți ofere mai multe informații despre viața artiștilor. În ciuda lipsei informațiilor sau a explicațiilor, picturile ei sunt suficient de speciale încât să-ți dea un vibe diferit.

Într-o casă în care motivele religioase sunt omniprezente, tot acolo vezi și câte un sfrrc pictat artistic pe perete. Nimic obscen, nici măcar erotic, fără frunze pudice așezate pe nu-știu-unde și fără spirite feministe urlătoare. Arta își vede de firescul și de mesajul ei.

Pe lângă cariera de pictoriță, care a culminat cu obținerea catedrei de artă decorativă de la Academia de Arte Frumoase din București, devenind și prima femeie profesor din învățământul artistic european, pictorița frecventa și cercuri feministe, înființând împreună cu alte trei artiste, „Asociația femeilor pictore și sculptore”.

Pe unul dintre pereți o să vedeți pictate două panouri decorative intitulate “Dragostea pământească și Dragostea spirituală”, despărțite de o fântână sculptată în piatră de către Fritz Storck, modelată după ușa bisericii Colțea.

“

Picturile evocă convingerile artistei cum că femeile au înăuntrul lor atât resurse intelectuale uimitoare, cât și resurse spirituale înălțătoare.


Cele două picturi au fost martore tuturor dezbaterilor feministe care au avut loc în incinta atelierului, pentru că chiar aici se formează și “Asociația pentru emanciparea civilă si politică a femeii române”.

 

Spuneam că recomand vizitarea acestui muzeu când apune soarele. Cu siguranța lumina aurie îi dă și mai mult farmec locului, potențând aerul boem din interior, dar bijuteria acestui muzeu e chiar grădina din spatele casei, pe care nu mi-o imaginez altfel decât în aura poetică de golden hour.

Pentru asta aveți grijă să verificați programul muzeului din acea zi. De obicei, ultima intrare e la 17:30 și poate fi vizitat de miercuri până duminică, de la 10:00-18:00. Dacă vreți să faceți fotografii în interior, luați-vă 15 lei în plus la voi. Când am fost eu, intrarea a fost gratis.

Coloane grecești printre tufe de hortensii, o bancă ascunsă stingher sub coroana unei sălcii și, dacă sunteți norocoși, experiența vine la pachet și cu o pisică. Purr!

Spuneam că recomand vizitarea acestui muzeu când apune soarele. Cu siguranța lumina aurie îi dă și mai mult farmec locului, potențând aerul boem din interior, dar bijuteria acestui muzeu e chiar grădina din spatele casei, pe care nu mi-o imaginez altfel decât în aura poetică de golden hour.

Pentru asta aveți grijă să verificați programul muzeului din acea zi. De obicei, ultima intrare e la 17:30 și poate fi vizitat de miercuri până duminică, de la 10:00-18:00. Dacă vreți să faceți fotografii în interior, luați-vă 15 lei în plus la voi. Când am fost eu, intrarea a fost gratis.

Coloane grecești printre tufe de hortensii, o bancă ascunsă stingher sub coroana unei sălcii și, dacă sunteți norocoși, experiența vine la pachet și cu o pisică. Purr!

Pentru ca resuscitarea sentimentelor față de București (sau orice alt oraș) să fie completă, vă sugerez vizitarea unui astfel de loc în fiecare weekend. Dacă nu e muzeu (fiind mai greu pe vremuri pandemice), Bucureștiul abundă de străzi care așteaptă să fie descoperite, de clădiri acoperite de iederă și de uitare și de alte colțuri ascunse pregătite să fie descoperite.

Și, acum că avem un nou Primar General al Capitalei, parcă altfel te plimbi cu gândul la tencuiala care cade. Căutăm să suspendăm timpul și tumultul orașului cu ochii spre vârfurile șubrede ale clădirilor, dar cu privirea plină de speranță.

Pentru ca resuscitarea sentimentelor față de București (sau orice alt oraș) să fie completă, vă sugerez vizitarea unui astfel de loc în fiecare weekend. Dacă nu e muzeu (fiind mai greu pe vremuri pandemice), Bucureștiul abundă de străzi care așteaptă să fie descoperite, de clădiri acoperite de iederă și de uitare și de alte colțuri ascunse pregătite să fie descoperite.

Și, acum că avem un nou Primar General al Capitalei, parcă altfel te plimbi cu gândul la tencuiala care cade. Căutăm să suspendăm timpul și tumultul orașului cu ochii spre vârfurile șubrede ale clădirilor, dar cu privirea plină de speranță.


Îți stau comentariile pe limbă? Sau mai degrabă zis în vârful degetelor?
Join my favourite #BlaBlaLand here.


Îți stau comentariile pe limbă? Sau mai degrabă zis în vârful degetelor?
Join my favourite #BlaBlaLand here.

Zavatos
In Travelling

Un popas caliente – Malaga

După o noapte hardcore în aeroportul din Malaga și zic hardcore fiindcă eu nu pot dormi când călătoresc (spre deosebire de mimozele mele) și bântui ca un zombie pe unde mă aflu, ne-am pus în mișcare odată cu soarele printr-un oraș încă adormit. You gotta try this! Am mai făcut asta o dată și în Nice (fără voia noastră, fiindcă am luat țeapă la cazare hehe). Orașele goale, la ora răsăritului, sunt de nerecunoscut. Sunt complet ale tale, aerul e fresh, iar dacă le ai cu pozele artistike e momentul perfect.

  • Data: 12 august
  • Traseu: Sofia – Malaga (✈️)
  • Second stop: MALAGA

Spania e o destinație mereu prezentă pe harta mea mentală fiindcă nu-i nici prea scumpă, ba chiar foarte ieftină dacă te orientezi după oferte de zbor, e pe filmul meu ca vibe, oamenii îs foarte veseli, mâncarea e savuroasă și oferta de activități e extrem de ofertantă. Malaga nu era pe listă, dar ca s-ajungem în Maroc am luat ferryboat de acolo și uite așa am aterizat în ceea ce a fost un highlight al călătoriei noastre.

După o noapte hardcore în aeroportul din Malaga și zic hardcore fiindcă eu nu pot dormi când călătoresc (spre deosebire de mimozele mele) și bântui ca un zombie pe unde mă aflu, ne-am pus în mișcare odată cu soarele printr-un oraș încă adormit. You gotta try this! Am mai făcut asta o dată și în Nice (fără voia noastră, fiindcă am luat țeapă la cazare hehe). Orașele goale, la ora răsăritului, sunt de nerecunoscut. Sunt complet ale tale, aerul e fresh, iar dacă le ai cu pozele artistike e momentul perfect.

  • Data: 12 august
  • Traseu: Sofia – Malaga (✈️)
  • Second stop: MALAGA

Spania e o destinație mereu prezentă pe harta mea mentală fiindcă nu-i nici prea scumpă, ba chiar foarte ieftină dacă te orientezi după oferte de zbor, e pe filmul meu ca vibe, oamenii îs foarte veseli, mâncarea e savuroasă și oferta de activități e extrem de ofertantă. Malaga nu era pe listă, dar ca s-ajungem în Maroc am luat ferryboat de acolo și uite așa am aterizat în ceea ce a fost un highlight al călătoriei noastre.

Fiindcă aveam o zi în capăt de hoinărit pe acolo, singura problemă erau bagajele. Pentru asta am găsit un super serviciu de depozitare a lor și după ce ne-am văzut cu mâinile goale efectiv am chill-uit la modul cel mai nesimțit până a început petrecerea. Cum care petrecere? Să vedeți ce noroc a dat peste noi că am nimerit fix în ultima zi de Ferias de Malaga, adică zilele orașului. Dar cum celebrează ăștia, a ya yay! Ajungem imediat și acolo. Mai întâi ne-am benoclat la alergătorii care-și fluturau gleznele pe malul mării. Just the usual morning routine. Se vedea că oamenii trăiesc bine, fit, că-s mulțumiți de viața lor. Printre palmieri și briza călduță ne-am tăvălit pe acolo, pe jos, fiindcă efectiv era prea…curat. Eram deja mega îndrăgostite de locul ăsta și deja făceam planuri să ne întoarcem.

Fiindcă aveam o zi în capăt de hoinărit pe acolo, singura problemă erau bagajele. Pentru asta am găsit un super serviciu de depozitare a lor și după ce ne-am văzut cu mâinile goale efectiv am chill-uit la modul cel mai nesimțit până a început petrecerea. Cum care petrecere? Să vedeți ce noroc a dat peste noi că am nimerit fix în ultima zi de Ferias de Malaga, adică zilele orașului. Dar cum celebrează ăștia, a ya yay! Ajungem imediat și acolo. Mai întâi ne-am benoclat la alergătorii care-și fluturau gleznele pe malul mării. Just the usual morning routine. Se vedea că oamenii trăiesc bine, fit, că-s mulțumiți de viața lor. Printre palmieri și briza călduță ne-am tăvălit pe acolo, pe jos, fiindcă efectiv era prea…curat. Eram deja mega îndrăgostite de locul ăsta și deja făceam planuri să ne întoarcem.

După ce a început forfota am intrat și noi mai în inima orașului și am observat cum l-a împodobit primăria. Pot să zic doar că n-ar fi fost pe gustul lui Firea. Prea multă coerență, hârtie creponată și bun gust. Bleah! Acum, mai în glumă, mai în serios, amenajarea susținea de minune atmosfera festivă și se completa perfect cu arhitectura locului, străzile pavate și oamenii colorați care dansau. N-am cum să uit doamnele la 50 cu volănașe roșii, machiate strident, cântând din toți plămânii în timp ce domnii făceau pe cocoșii în pas flamenco.

Dacă te săturai de agitație te puteai refugia în restaurante sau muzee. Știați că Picasso s-a născut în Malaga? Yaa. Și ce muzeu i-au făcut. Ne-am luat audio ghidul și am făcut turul. Am prins și o super expoziție temporară Andy Warhol, iar apoi ne-am îmbuibat cu paella, gazpacho și calamari într-un restaurant flamboiant care ne-a ieșit în cale. Așa de caliente era atmosfera că ne-am încălzit și noi foarte și cum moldoveanu când se încălzește vrea un pic de scandal (no talk without stereotips, mi scuzi), am tras și o ceartă zdravănă între noi, pesemne că de la calamarii ăia hehe. Ne-am răcorit cu o plimbare pe faleză și cu o vizită la singura filială Pompidou din afara Franței. Rămâne până astăzi muzeul meu preferat. Și fiindcă am documentat tot conștiinvcios cu telefonul ca să mă laud pe internet, puteți vedea toate aceste trăznăi aici.

După ce a început forfota am intrat și noi mai în inima orașului și am observat cum l-a împodobit primăria. Pot să zic doar că n-ar fi fost pe gustul lui Firea. Prea multă coerență, hârtie creponată și bun gust. Bleah! Acum, mai în glumă, mai în serios, amenajarea susținea de minune atmosfera festivă și se completa perfect cu arhitectura locului, străzile pavate și oamenii colorați care dansau. N-am cum să uit doamnele la 50 cu volănașe roșii, machiate strident, cântând din toți plămânii în timp ce domnii făceau pe cocoșii în pas flamenco.

Dacă te săturai de agitație te puteai refugia în restaurante sau muzee. Știați că Picasso s-a născut în Malaga? Yaa. Și ce muzeu i-au făcut. Ne-am luat audio ghidul și am făcut turul. Am prins și o super expoziție temporară Andy Warhol, iar apoi ne-am îmbuibat cu paella, gazpacho și calamari într-un restaurant flamboiant care ne-a ieșit în cale. Așa de caliente era atmosfera că ne-am încălzit și noi foarte și cum moldoveanu când se încălzește vrea un pic de scandal (no talk without stereotips, mi scuzi), am tras și o ceartă zdravănă între noi, pesemne că de la calamarii ăia hehe. Ne-am răcorit cu o plimbare pe faleză și cu o vizită la singura filială Pompidou din afara Franței. Rămâne până astăzi muzeul meu preferat. Și fiindcă am documentat tot conștiinvcios cu telefonul ca să mă laud pe internet, puteți vedea toate aceste trăznăi aici.

So, recapitulare. Dacă ajungeți în Málaga și nu aveți cine știe ce timp la dispoziție rekomand:

  • Să vă lăsați bagajele la Lock&Relax;
  • Dacă vă cazați acolo, treziți-vă odată cu soarele ca să aveți orașul pentru făpturile voastre regale exclusiv;
  • Dormiți și mâncați pe jos. E safe, promit. Luați mai mulți microbi stând la noi în autobuze decât făcând streching pe străzile din Málaga;
  • Luați-vă cafeluța la un birt local, alături de moșneguți;
  • Fiți aroganți și spargeți banii măcar la prânz sau la cină pe treburi cu fructe de mare;
  • Vizitați muzeul lui Picasso și MUSAI Centre Pompidou Málaga;
  • Încetinți puțin ritmul în liniștea Catedralei Málaga;
  • Dați-vă cu loțiune!
  • Nu stați doar o zi!
  • Pentru o experiență 360 puteți naviga prin acest calup de stories.

Ce ne-așteapta după acest popas fantastic e the all-mighty ferryboat, unde nu vă recomand să urcați decât dacă dispar avioanele pe fața plată a Pământului. Când am pășit pe platforma am dat startul unei aventuri pe care n-o regretă niciuna, dar pe care n-ar mai repeta-o nimeni.

Postarea asta e parte dintr-o serie care cuprinde un trip de două săptămâni România – Maroc, între 10-25 august 2018, cu foarte multe peripeții și popasuri, cu un buget aproximativ de 650 eur.

So, recapitulare. Dacă ajungeți în Málaga și nu aveți cine știe ce timp la dispoziție rekomand:

  • Să vă lăsați bagajele la Lock&Relax;
  • Dacă vă cazați acolo, treziți-vă odată cu soarele ca să aveți orașul pentru făpturile voastre regale exclusiv;
  • Dormiți și mâncați pe jos. E safe, promit. Luați mai mulți microbi stând la noi în autobuze decât făcând streching pe străzile din Málaga;
  • Luați-vă cafeluța la un birt local, alături de moșneguți;
  • Fiți aroganți și spargeți banii măcar la prânz sau la cină pe treburi cu fructe de mare;
  • Vizitați muzeul lui Picasso și MUSAI Centre Pompidou Málaga;
  • Încetinți puțin ritmul în liniștea Catedralei Málaga;
  • Dați-vă cu loțiune!
  • Nu stați doar o zi!
  • Pentru o experiență 360 puteți naviga prin acest calup de stories.

Ce ne-așteapta după acest popas fantastic e the all-mighty ferryboat, unde nu vă recomand să urcați decât dacă dispar avioanele pe fața plată a Pământului. Când am pășit pe platforma am dat startul unei aventuri pe care n-o regretă niciuna, dar pe care n-ar mai repeta-o nimeni.

Postarea asta e parte dintr-o serie care cuprinde un trip de două săptămâni România – Maroc, între 10-25 august 2018, cu foarte multe peripeții și popasuri, cu un buget aproximativ de 650 eur.

Spre deosebire de Sofia, aici am făcut acest efort supraomenesc de a târâi camera la gât și nu prea-mi pare rău. Dar, desigur, că telefonul era în continuare lipit de mână și astea sunt câteva dintre cadrele culese din colecția CUCare am spamat lumea pe Instagram.

Spre deosebire de Sofia, aici am făcut acest efort supraomenesc de a târâi camera la gât și nu prea-mi pare rău. Dar, desigur, că telefonul era în continuare lipit de mână și astea sunt câteva dintre cadrele culese din colecția CUCare am spamat lumea pe Instagram.


Îți stau comentariile pe limbă? Sau mai degrabă zis în vârful degetelor?
Join my favourite #BlaBlaLand here.


Îți stau comentariile pe limbă? Sau mai degrabă zis în vârful degetelor?
Join my favourite #BlaBlaLand here.

Zavatos
In Travelling

Un popas balcanic – Sofia

Într-o vineri, în luna aia în care mai degrabă stai acasă decât să te scurgi printre aeroporturi la 30°C, mi-am luat catrafusele și cele două mimoze CUCare îmi împart traiul zilnic și am pornit într-un sejur, cum îmi place mie să zic, spre Maroc. Numai că nouă nu ne plac variantele simple, în schimb ne place chinul, ieftineala, pericolul și palpitațiile, sau cum ne păcălim noi, ne place să găsim soluții creative de a călători on a budget și cu adrenalină. Așadar, ca să ajungem din București în Maroc am făcut o țopăială olimpică din autocare în avioane în ferryboat în autobuze în mașină și la picior, desigur.

  • Data: 10 – 11 august 2018
  • Traseu: București – Sofia (?)
  • First stop: SOFIA

Ca să ajungi din București în Sofia e și simplu și ieftin. Max. 20 eur bilet dus-întors cu Flexibus. Ca city break îmi pare destinația perfectă. Fiind primul trip în Bulgaria nu pot să-mi dau cu părerea despre alte destinații bulgărești, dar toată lumea laudă litoralul lor sălbatic, pârtiile de ski și tot felul de destinații pitorești, deci pare a fi un getaway la îndemână, care-ți garantează super experiențe.

Eu scriu cuvintele astea acum, în martie 2020, fiindcă așa-mi place mie, să las “pe mai încolo” și uite că s-a ivit momentul perfect: mi-am bulit un picior la snowboard și fiind în semi-convalescență am început a scormoni prin experiențele trecute și a pune și eu la punct site-ul ăsta la care plătesc domeniu de mai bine de 2 ani de-a moaca. Așadar, ce vreau să zic cu asta e că la vremea aia, în august 2018, lumea era supărată foarte pe guvernul PSD și era la mare modă muirea iubitului partid. Unii au fost mai eleganți, cum e Irina Maragreta Nistor, care a venit cu formule ca “La Naiba PSD!”. Așa că ne-am alăturat trendului și prin intermediul Sfântului Instagram am dezmierdat PSD-ul făcând o paralelă între Sofia și București. Scurt pe doi las aici câteva dintre cele observate pe repede înainte, fiindcă am stat doar o zi și o noapte și atâta s-a putut.

  1. Periferia e de ? în ambele capitale.
  2.  În Sofia nimeni nu parchează de-an pluea fiindcă n-are cum. Zona centrală, care e destul de mare, are stâlpișori pe toate trotuarele, deci chiar dacă ai vrea să fii nesimțit, amenajarea nu-ți permite.
  3. În Sofia există o pietonală safe (Bd. Vitosha, cu un backdrop omfg :o). Clădirile par on point dpdv al riscului seismic.
  4. În Sofia se face colectare selectivă la deșeuri.
  5. În Sofia e curat, nu vezi grămezi de gunoaie la baza stâlpilor, împrăștiate de câinii vagabonzi.
  6. În Sofia ai linie de metrou până la aeroport.
  7. Terminalul nou din Sofia arată SF?
  8. Sofia are o hartă turistike, dar mai de hipsteri, cu locurile cool din oraș. Țin minte că mi-a trimis cineva un reply la seria asta de stories cu ceva asemănător din București, dar am pierdut în negura internetului acestă informație. Dacă știe careva să trimită DM la fată pe insta.

 

Las aci și o galerie de imagini făcută cu telefonul fiindcă nu vă aflați nicidecum pe un site unde totul se presupune că tre’ să arate țiplă, right? Uneori cheful de a scoate măgăoaia foto din ghiozdan nu e direct proporțional cu entuziasmul hoinărelii printr-un loc nou. Ba chiar îl scot doar dacă am precis un vizual feed-worthy pt Instagram. Acum că am deschis, totuși, această serie de bloghereală old school, o să fiu mai perspicacă.

Într-o vineri, în luna aia în care mai degrabă stai acasă decât să te scurgi printre aeroporturi la 30°C, mi-am luat catrafusele și cele două mimoze CUCare îmi împart traiul zilnic și am pornit într-un sejur, cum îmi place mie să zic, spre Maroc. Numai că nouă nu ne plac variantele simple, în schimb ne place chinul, ieftineala, pericolul și palpitațiile, sau cum ne păcălim noi, ne place să găsim soluții creative de a călători on a budget și cu adrenalină. Așadar, ca să ajungem din București în Maroc am făcut o țopăială olimpică din autocare în avioane în ferryboat în autobuze în mașină și la picior, desigur.

  • Data: 10 – 11 august 2018
  • Traseu: București – Sofia (?)
  • First stop: SOFIA

Ca să ajungi din București în Sofia e și simplu și ieftin. Max. 20 eur bilet dus-întors cu Flexibus. Ca city break îmi pare destinația perfectă. Fiind primul trip în Bulgaria nu pot să-mi dau cu părerea despre alte destinații bulgărești, dar toată lumea laudă litoralul lor sălbatic, pârtiile de ski și tot felul de destinații pitorești, deci pare a fi un getaway la îndemână, care-ți garantează super experiențe.

Eu scriu cuvintele astea acum, în martie 2020, fiindcă așa-mi place mie, să las “pe mai încolo” și uite că s-a ivit momentul perfect: mi-am bulit un picior la snowboard și fiind în semi-convalescență am început a scormoni prin experiențele trecute și a pune și eu la punct site-ul ăsta la care plătesc domeniu de mai bine de 2 ani de-a moaca. Așadar, ce vreau să zic cu asta e că la vremea aia, în august 2018, lumea era supărată foarte pe guvernul PSD și era la mare modă muirea iubitului partid. Unii au fost mai eleganți, cum e Irina Maragreta Nistor, care a venit cu formule ca “La Naiba PSD!”. Așa că ne-am alăturat trendului și prin intermediul Sfântului Instagram am dezmierdat PSD-ul făcând o paralelă între Sofia și București. Scurt pe doi las aici câteva dintre cele observate pe repede înainte, fiindcă am stat doar o zi și o noapte și atâta s-a putut.

  1. Periferia e de ? în ambele capitale.
  2.  În Sofia nimeni nu parchează de-an pluea fiindcă n-are cum. Zona centrală, care e destul de mare, are stâlpișori pe toate trotuarele, deci chiar dacă ai vrea să fii nesimțit, amenajarea nu-ți permite.
  3. În Sofia există o pietonală safe (Bd. Vitosha, cu un backdrop omfg :o). Clădirile par on point dpdv al riscului seismic.
  4. În Sofia se face colectare selectivă la deșeuri.
  5. În Sofia e curat, nu vezi grămezi de gunoaie la baza stâlpilor, împrăștiate de câinii vagabonzi.
  6. În Sofia ai linie de metrou până la aeroport.
  7. Terminalul nou din Sofia arată SF?
  8. Sofia are o hartă turistike, dar mai de hipsteri, cu locurile cool din oraș. Țin minte că mi-a trimis cineva un reply la seria asta de stories cu ceva asemănător din București, dar am pierdut în negura internetului acestă informație. Dacă știe careva să trimită DM la fată pe insta.

Las aci și o galerie de imagini făcută cu telefonul fiindcă nu vă aflați nicidecum pe un site unde totul se presupune că tre’ să arate țiplă, right? Uneori cheful de a scoate măgăoaia foto din ghiozdan nu e direct proporțional cu entuziasmul hoinărelii printr-un loc nou. Ba chiar îl scot doar dacă am precis un vizual feed-worthy pt Instagram. Acum că am deschis, totuși, această serie de bloghereală old school, o să fiu mai perspicacă.

So, recapitulare. Dacă ajungeți în Sofia și nu aveți cine știe ce timp la dispoziție rekomand:

  • Cazare: acest airbnb care e fix ce trebe;
  • Bulevardul Vitosha pt o plimbare chill, cu super view și niște suveniruri de calitate. Feriți-vă de chinezăreli! Există shop-uri faine cu produse locale;
  • Luați tot ce puteți cu trandafiri și e mâncabil, spray-abil, băubil. Știați că Salma Hayek se tot laudă că nu se spală dimineața pe față, ci se dă cu apă de trandafir? Savage! Bulgaria e printre cei mai mari producători de trandafiri și everything rose-realted. Noi am pus mâna pe super cioco cu petale prin ea, rose-water bio organică draci laci și alte rahaturi parfumate;
  • Catedrala Alexander Nevski;
  • Just strolling around. Arhitectura din Sofia mi s-a părut ceva special. E o combinație între moștenirea bizantină, estetică central-europeană, neoclasicism și modernism sovietic.

Postarea asta e parte dintr-o serie care cuprinde un trip de două săptămâni România – Maroc, între 10-25 august 2018, cu foarte multe peripeții și popasuri, cu un buget aproximativ de 650 eur.

So, recapitulare. Dacă ajungeți în Sofia și nu aveți cine știe ce timp la dispoziție rekomand:

  • Cazare: acest airbnb care e fix ce trebe;
  • Bulevardul Vitosha pt o plimbare chill, cu super view și niște suveniruri de calitate. Feriți-vă de chinezăreli! Există shop-uri faine cu produse locale;
  • Luați tot ce puteți cu trandafiri și e mâncabil, spray-abil, băubil. Știați că Salma Hayek se tot laudă că nu se spală dimineața pe față, ci se dă cu apă de trandafir? Savage! Bulgaria e printre cei mai mari producători de trandafiri și everything rose-realted. Noi am pus mâna pe super cioco cu petale prin ea, rose-water bio organică draci laci și alte rahaturi parfumate;
  • Catedrala Alexander Nevski;
  • Just strolling around. Arhitectura din Sofia mi s-a părut ceva special. E o combinație între moștenirea bizantină, estetică central-europeană, neoclasicism și modernism sovietic.

Postarea asta e parte dintr-o serie care cuprinde un trip de două săptămâni România – Maroc, între 10-25 august 2018, cu foarte multe peripeții și popasuri, cu un buget aproximativ de 650 eur.


Îți stau comentariile pe limbă? Sau mai degrabă zis în vârful degetelor?
Join my favourite #BlaBlaLand here.